În mod normal, un ciclu menstrual sănătos durează între 21 și 35 de zile. Dar ce se întâmplă când trec mai mult de 35 de zile între menstruații, când sângerările sunt neobișnuit de ușoare, și ai mai puțin de 9 menstruații într-un an întreg?
Toate acestea pot fi semne ale oligomenoreei, o dereglare menstruală care poate fi de mai multe tipuri și care îți poate afecta fertilitatea. În acest articol îți explicăm exact ce înseamnă asta, de ce se întâmplă, ce tipuri de oligomenoree există și cum poate fi tratată.
Oligomenoreea este o tulburare menstruală caracterizată prin sângerări cu flux slab și frecvență redusă. Menstruațiile vin rar (de unde și denumirea), la intervale neregulate care depășesc 35 de zile, și au o abundență foarte scăzută.
Și oligomenoreea, și amenoreea, sunt tulburări legate de frecvența sângerărilor menstruale., însă există o diferență importantă între cele două.
Femeile care suferă de oligomenoree au menstruații rare, neregulate, de obicei mai puțin de 9 menstruații într-un an, dar totuși aceste menstruații există.
În schimb, amenoreea este caracterizată de absența totală a menstruației timp de 6 luni consecutive sau mai mult.
Aproximativ 12% până la 15.3% dintre femeile care au menstruație se confruntă la un moment dat cu oligomenoreea. Dintre cele care au probleme de fertilitate, aproximativ 20% suferă de oligomenoree.
De asemenea, oligomenoreea este deseori asociată cu sindromul ovarelor polichistice (SOP). Statisticile estimează că 75% până la 85% dintre pacientele care suferă de SOP au și menstruații rare.
În funcție de cauze și caracteristici, fie ele de natură hormonală sau nu, putem distinge mai multe tipuri de oligomenoree. Mai jos îți explicăm ce înseamnă fiecare.
Oligomenoreea hipogonadotropă se referă la menstruațiile rare cauzate de o deficiență la nivelul hormonului luteinizant (LH) și hormonului de stimulare foliculară (FSH). Valorile hormonului anti-mullerian (AMH) rămân normale la acest tip de oligomenoree.
Pe scurt, creierul nu emite semnalele corespunzătoare pentru ca ovarele să stimuleze ovulația și menstruația. Oligomenoreea hipogonadotropă este întâlnită la femeile cu pubertate târzie, anorexie, bulimie, stres cronic, la cele care practică efort fizic intens și la cele care suferă de triada atleților sau de hiperprolactinemie.
Oligomenoreea hipergonadotropă definește menstruațiile rare însoțite de un nivel foarte ridicat de hormon luteinizant (LH) și hormon de stimulare foliculară (FSH), dar cu un nivel scăzut de hormon anti-mullerian (AMH).
Aceste valori indică o problemă cu funcția ovariană, și de obicei sunt întâlnite la femeile aflate la menopauză, pacientele cu sindrom Turner și la cele care au urmat diferite tratamente (ex: chimioterapie, radioterapie pelvină, tratament de îndepărtare a ovarelor).
În cazul oligomenoreei disgonadotrope, nivelurile de hormon luteinizant și hormon de stimulare foliculară sunt normale sau ușor modificate, dar apare totuși un răspuns ovarian anormal. Acest tip de tulburare este specific pacientelor cu SOP (sindromul ovarelor polichistice).
Oligomenoreea iatrogenă este declanșată de complicațiile apărute după o intervenție chirurgicală, sau ca efect secundar în urma unor tratamente. Este caracterizată de menstruațiile rare după îndepărtarea ovarelor sau a uterului, după efectuarea unor tratamente cu radioterapie sau chimioterapie, sau a altor tratamente care afectează axul hormonal.
Afecțiunile responsabile pentru dereglările hormonale constituie cauza cea mai frecventă (dar nu singura) din spatele menstruațiilor rare. Când apare un dezechilibrul la nivelul hormonilor produși de glande și de organele reproductive, acesta afectează regularitatea ciclului menstrual și poate provoca oligomenoree. Printre cele mai frecvente cauze se numără:
Oligomenoreea în sine este un simptom al oricăreia dintre afecțiunile explicate mai sus. Cel mai comun și evident simptom prin care se manifestă îl constituie întârzierea sau absența menstruației pentru perioade mai lungi de 35 de zile.
Dar la rândul său, tulburarea poate fi însoțită și de alte semne, inclusiv:
Diagnosticul pentru oligomenoree se pune de către medicul ginecolog, pe baza istoricului medical și a investigațiilor suplimentare:
Analizele hormonale: analizele de sânge permit măsurarea nivelurilor de hormon luteinizant, hormon de stimulare foliculară, hormon anti-mullerian, estrogen, progesteron, testosteron, prolactină, hormoni tiroidieni și orice alți hormoni relevanți care pot influența regularitatea ciclului menstrual. Rezultatele permit inclusiv identificarea tipului de oligomenoree.
Primul pas pentru stabilirea tratamentului este identificarea corectă și exactă a cauzei. Tratamentul pentru oligomenoree variază în funcție de problema de la care a pornit, și poate include terapii hormonale, intervenții chirurgicale, sau pur și simplu schimbări de stil de viață.
Dacă oligomenoreea are la bază un dezechilibru hormonal, medicul poate prescrie diferite tratamente hormonale. Pot fi anticoncepționale, tratamente cu estrogen, progesteron, antiandrogeni, antagoniști dopaminergici, suplimente specifice și alte tipuri de terapie hormonală, în funcție de cauză.
În cazul în care oligomenoreea este o consecință a stresului cronic, a efortului fizic excesiv sau a unor afecțiuni precum SOP, medicul poate recomanda anumite schimbări în stilul de viață. În general, acestea implică renunțarea la sportul de performanță, consilierea psihologică, precum și prioritizarea odihnei și a unei alimentații nutritive.
Intervenția chirurgicală se recomandă când există o tumoare care stimulează producția în exces de hormoni androgeni. Scopul tratamentului este eliminarea tumorii pentru restabilirea echilibrului hormonal, și automat pentru reglarea ciclului menstrual.
Este important să înțelegi că, la fel ca menstruația în sine, oligomenoreea poate arăta diferit pentru fiecare femeie, iar impactul ei asupra sănătății și vieții de zi cu zi depinde de cauze și de context. Mai jos am răspuns celor mai frecvente întrebări despre această tulburare menstruală, în speranța că te vom ajuta să o înțelegi mai bine și să știi când este cazul să ceri ajutor medical.
Oligomenoreea în sine nu este periculoasă, dar poate semnala un dezechilibru hormonal sau o afecțiune care necesită tratament, mai ales dacă persistă. Dacă brusc, menstruațiile tale încep să întârzie pentru mai mult de 35 de zile și să vină cu un flux foarte slab, sau dacă ai mai puțin de 9 menstruații într-un an, fă o vizită la medicul ginecolog pentru mai multe investigații.
Da, menstruațiile neregulate și rare sunt frecvente și normale în primii ani după debutul menstrei, din cauza fluctuațiilor hormonale. Totuși, dacă menstrele încă nu se reglează după 3-4 ani, este recomandat un consult ginecologic.
Da, oligomenoreea poate afecta fertilitatea. Ciclurile menstruale neregulate pot indica lipsa ovulației, necesare pentru concepție, așa că este important să-ți monitorizezi ciclul și să discuți aceste aspecte cu medicul ginecolog dacă nu reușești să rămâi însărcinată.
Da, stresul poate stimula creșterea nivelului de cortizol în organism și poate interacționa inclusiv cu hormonii care controlează ovulația, provocând întârzierea sau absența menstruației.
Da, ciclul menstrual poate rămâne neregulat în perioada postpartum, mai ales în timpul alăptării, deoarece prolactina (hormonul care stimulează lactația) poate suprima ovulația temporar.
De obicei, menstruația revine treptat la normal la câteva luni după naștere sau după întreruperea alăptării. Totuși, dacă oligomenoreea persistă timp îndelungat sau se transformă în amenoree, este recomandat consultul medical.
Da, anticoncepționalele influențează ciclul menstrual și pot cauza sângerări imprevizibile, rare sau cu flux redus dacă întrerupi sau schimbi tratamentul. Corpul are nevoie de timp pentru a restabili echilibrul hormonal și a regla ciclul menstrual, ceea ce poate duce la oligomenoree temporară. Dacă oligomenoreea persistă, fie cu sau fără anticoncepționale, este bine să consulți un medic.
Srusa foto: Pexels.com & Unsplash.com