Știai că zincul este al doilea cel mai abundent mineral din organismul tău, după fier? Acesta ajută la funcționarea a aproximativ 3.000 de proteine și enzime din genomul uman, fiind implicat, conform literaturii de specialitate, în funcționarea sistemului nervos, a proceselor de creștere și dezvoltare, a metabolismului osos, în vindecarea rănilor și în funcția imunitară.
Dar ce se întâmplă în momentul în care apare un deficit? Cum îți afectează lipsa zincului echilibrul hormonal, ciclul menstrual și starea generală de sănătate? Citește articolul pentru a afla cât de important este zincul în corpul tău, care sunt cele mai bune surse naturale și cum corectezi o carență.
Zincul este un mineral esențial, sau un oligoelement esențial, adică pe de o parte îi este necesar corpului în cantități foarte mici, iar pe de altă parte este vital pentru funcționarea normală a organismului. La femei, cantitatea totală de zinc din întregul corp este de aproximativ 1.5 g, cea mai mare parte fiind depozitată în oase și în mușchi.
Zincul în organism are proprietăți antioxidante și antiinflamatoare, datorită cărora poate reduce producția unor citokine proinflamatorii, protejează celulele și susține vindecarea. Are anumite proprietăți structurale prin care stabilizează structura unor proteine implicate în repararea ADN-ului și în exprimarea genelor. Are și proprietăți imunomodulatoare, adică ajută la funcționarea echilibrată a răspunsului imun, dar și proprietăți catalitice, prin care facilitează reacții chimice importante.
Astfel că rolul zincului în organism este unul complex, de la contribuția la activitatea a mii de proteine și enzime implicate în procese vitale precum sinteza ADN-ului, diviziunea celulară și vindecarea rănilor, până la funcționarea normală a sistemului imunitar și a sistemului nervos. În plus, zincul are un rol important și în sănătatea pielii, a funcției reproductive, a echilibrului hormonal și în fertilitate.
Dar la fel ca în cazul multor alte minerale și vitamine, corpul uman nu poate produce zinc și nu îl poate stoca în cantități mari. Ai nevoie să-l obții zilnic fie prin alimentație, fie prin suplimente alimentare recomandate de medic, după caz.
În mod ideal, cu o alimentație variată și echilibrată, îți poți acoperi necesarul de zinc fără suplimente. Dar acestea din urmă pot fi utile în cazul unui aport alimentar insuficient, al unui deficit confirmat sau în anumite situații medicale. Atât zincul din surse naturale, cât și cel din suplimente, au același rol în organism, diferențele fiind în mare parte la nivel de cantitate și de absorbție.
Te întrebi unde se găsește zincul în corpul tău? Deși este prezent în cantități relativ mici, este distribuit în aproape toate țesuturile.
Aproximativ 60% din cantitatea totală de zinc în organism se găsește în mușchi, iar aproape 30% este stocată în oase. Restul de 10% este stocat ca zinc în piele, în ficat, în rinichi, în retină și în sistemul nervos, unde participă la transmiterea impulsurilor nervoase și la funcționarea vederii.
Rolul zincului în organism implică un număr semnificativ de reacții biologice importante. Printre cele mai importante funcții se regăsesc următoarele:
Fiind implicat în zeci de procese biologice, zincul are un impact masiv asupra sănătății întregului organism. Susține sistemul imunitar, accelerează vindecarea rănilor, menține sănătatea pielii și a părului, contribuie la sănătatea funcției reproductive și a sistemului nervos, și nu numai.
Un studiu din 2017 asupra legăturii dintre zinc și imunitate confirmă că mineralul este esențial pentru funcționarea sistemului imunitar. Ionii de zinc sunt implicați în reglarea căilor de semnalizare intracelulară din celulele imune, permițând un răspuns imun eficient în fața agenților patogeni.
Cu alte cuvinte, zincul oferă beneficii pentru apărarea împotriva infecțiilor și susține celulele imune. Participă în același timp la reglarea inflamației, prevenind un răspuns inflamator excesiv care poate afecta țesuturile sănătoase.
În ceea ce privește răceala comună, unele cercetări sugerează că administrarea suplimentelor cu zinc în primele 24 de ore de la apariția simptomelor le poate reduce durata și severitatea. Dar dovezile sunt încă neconcludente, iar zincul nu este recomandat ca metodă de prevenire a răcelii sau ca înlocuitor al tratamentului medical.
Există cercetări încă din anii 1970 și chiar mai devreme care au demonstrat importanța concentrațiilor de zinc în vindecarea rănilor la pacienții cu arsuri termice sau la cei expuși stresului chirurgical.
Mineralul joacă un rol important în toate etapele procesului de vindecare a rănilor. Acesta susține diviziunea și regenerarea celulară, participă la sinteza colagenului pentru a susține recuperarea pielii și contribuie la formarea de noi țesuturi, procese esențiale pentru refacerea pielii și a mucoaselor după o leziune.
Tocmai pentru că susține regenerarea celulară, contribuie la reducerea inflamației și protejează celulele împotriva stresului oxidativ, există numeroase beneficii ale zincului pentru piele.
Acesta participă la vindecarea leziunilor cutanate și la menținerea integrității barierei naturale, motiv pentru care cremele cu zinc sunt deseori utilizate în dermatologie pentru îngrijirea pielii sau pentru calmarea iritațiilor. Unele studii sugerează că poate fi benefic pentru acnee, anumite forme de dermatită și alte afecțiuni ale pielii.
O formă utilizată frecvent în produsele dermatologice este oxidul de zinc, datorită proprietăților protectoare și calmante. Acesta formează o barieră la suprafața pielii, reducând iritația și protejând zona afectată de factorii externi la pacientele cu iritații, dermatită de scutec sau arsuri minore.
Zincul este implicat în diviziunea celulară și în sinteza proteinelor, inclusiv a keratinei, principala proteină care alcătuiește firul de păr și unghiile. Atunci când în corpul tău nu există suficiente cantități de zinc, acest deficit poate fi asociat cu căderea difuză a părului, cu creșterea lentă a acestuia și cu unghiile fragile care se exfoliază sau se rup ușor.
Tocmai de aceea, la persoanele care prezintă un deficit confirmat, corectarea acestuia poate contribui la îmbunătățirea sănătății părului și a unghiilor. Însă în lipsa unui deficit, studiile nu au demonstrat că administrarea suplimentelor cu zinc stimulează creșterea părului sau întărește unghiile.
Și la femei, și la bărbați, zincul contribuie la reglarea activității hormonale și participă la procese esențiale pentru fertilitate și reproducere.
La femei, zincul este implicat în dezvoltarea ovocitelor, în procesul de ovulație și în dezvoltarea timpurie a embrionului.
Cercetările arată că în timpul dezvoltării foliculilor, o cantitate suficientă de zinc în ovocit menține oprirea temporară a diviziunii celulare până la maturizare. Aportul adecvat de zinc este necesar pentru ca ovocitul să devină o celulă ovulă funcțională, deoarece deficitul afectează maturarea și scade calitatea ovocitelor. De asemenea, oligoelementul joacă un rol important în fertilitatea feminină și în evoluția normală a sarcinii.
Mai mult, unele studii sugerează că în cazul femeilor cu sindromul ovarelor polichistice (PCOS), suplimentarea cu zinc poate îmbunătăți anumiți markeri metabolici și inflamatori.
La bărbați, zincul este esențial pentru producerea testosteronului și pentru menținerea fertilității. Acesta contribuie la formarea, motilitatea și calitatea spermatozoizilor.
Creierul și sistemul nervos depind de un aport adecvat de zinc pentru a funcționa normal. Mineralul participă la comunicarea dintre neuroni și este implicat în capacitatea de învățare, memorare și concentrare. Aportul adecvat este important și pentru funcționarea normală a simțurilor gustului și mirosului, iar carențele pot determina modificarea percepției acestora.
Zincul se găsește în concentrații considerabile la nivelul retinei și contribuie la menținerea funcției vizuale normale. Acesta participă la metabolismul vitaminei A, iar unele studii au arătat că, în combinație cu alți antioxidanți, zincul poate încetini progresia degenerescenței maculare asociate vârstei la anumite categorii de pacienți.
Zincul este implicat în metabolismul carbohidraților, contribuind la transformarea lor în energia de care ai nevoie pentru a funcționa zi de zi. Acesta participă și la sinteza, depozitarea și acțiunea insulinei, hormon responsabil pentru reglarea glicemiei, contribuind în acest mod la menținerea unui metabolism normal.
O caracteristică importantă a zincului, pe care am menționat-o anterior, o reprezintă proprietatea antioxidantă. Zincul contribuie la funcționarea unor enzime antioxidante și ajută la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ. În plus, acesta reglează răspunsul inflamator și contribuie la protejarea ADN-ului, a proteinelor și a membranelor celulare împotriva deteriorării, mecanisme prin care sprijină prevenirea îmbătrânirii și dezvoltării anumitor afecțiuni cronice.

Zincul contribuie la funcționarea normală a sistemului reproducător feminin mai ales pentru că e implicat în reglarea activității hormonale. Acesta influențează dezvoltarea ovocitelor, ovulația și fertilitatea. Prin participarea la procesele care controlează inflamația și stresul oxidativ, poate influența până și simptomele asociate ciclului menstrual.
Deci chiar dacă zincul nu reprezintă un tratament pentru tulburările hormonale sau menstruale, un aport adecvat este important pentru a-ți proteja sănătatea reproductivă.
Nivelurile hormonale fluctuează pe parcursul ciclului menstrual, iar organismul are nevoie de numeroși nutrienți, printre care și zincul, pentru a susține aceste schimbări.
Unele cercetări sugerează că un aport adecvat de zinc poate contribui la reducerea severității unor simptome premenstruale precum sensibilitatea sânilor, iritabilitatea sau oboseala. În plus, datorită proprietăților antiinflamatoare, zincul poate contribui la diminuarea inflamației asociate menstruației. Există studii de caz care au confirmat că zincul, administrat în câte 1-3 doze a câte 30 mg zilnic, timp de una până la patru zile înainte de debutul menstruației, poate preveni în mare parte sau chiar complet simptomele premergătoare menstruației și crampele menstruale.
Menstruația poate fi însoțită și de o scădere temporară a nivelului de energie, iar zincul contribuie la metabolismul normal al nutrienților și la funcționarea optimă a sistemului imunitar. Deși nu combate direct oboseala menstruală, susține procesele prin care organismul produce și utilizează energia.
Deoarece zincul contribuie la reglarea activității hormonale și la dezvoltarea ovocitelor, un aport insuficient îți poate influența ciclul menstrual și fertilitatea. Carența de zinc este asociată frecvent cu dezechilibre hormonale și cu apariția unor menstruații neregulate. Pe cât de important este să-ți susții corpul din exterior cu produse de îngrijire intimă blânde în perioada menstruației, pe atât este de important să-l sprijini din interior printr-un aport adecvat de nutrienți, inclusiv de zinc.
Deficitul poate favoriza și apariția oboselii, încetinirea proceselor de regenerare tisulară și scăderea funcției imunitare. Iar în cazul femeilor care încearcă să obțină o sarcină, un aport insuficient de zinc poate influența dezvoltarea normală a ovocitelor și fertilitatea.
Mai mult, studiile efectuate pe șobolani au arătat că un deficit moderat de zinc în perioada prenatală și/sau în primele etape ale dezvoltării postnatale reprezintă un factor de risc pentru apariția hipertensiunii arteriale, a afecțiunilor cardiovasculare și renale, a obezității și a diabetului la vârsta adultă.
Necesarul de zinc diferă în funcție de vârstă și crește în anumite etape ale vieții, cum ar fi sarcina sau alăptarea. Cercetările susțin că restricția aportului de zinc din alimentație în perioada fetală și în perioada alăptării determină o creștere a tensiunii arteriale și afectează funcția renală la vârsta adultă.
Pentru femeile adulte aflate în perioada fertilă, necesarul zilnic este, în general, de aproximativ 8 mg pe zi pentru a menține funcția reproductivă și pentru a sprijini procesele implicate în ovulație.
În timpul sarcinii, necesarul crește la 12-13 mg pe zi pentru a susține dezvoltarea normală a fătului și rămâne crescut în perioada alăptării pentru a acoperi atât necesarul mamei, cât și al sugarului.
În cazul în care alimentația nu îți asigură un aport suficient sau ți s-a confirmat un deficit, cere întotdeauna indicații medicului tău cu privire la suplimentare. Nu administra suplimente cu zinc fără recomandare medicală, deoarece dozele prea mari pot reduce absorbția altor minerale importante, precum cuprul și fierul.
Deficitul de zinc poate afecta persoane de toate vârstele, iar lipsa acestuia poate avea efecte asupra întregului organism. Conform statisticilor, în Africa și în Asia, carența de zinc a fost cauza a peste 442.000 de decese în anul 2004, asociată cu 10.4% din cazurile de deces de malarie, 14.4% din cazurile de deces de diaree și 6.7% din cazurile de deces la copiii cu vârste între 6 luni și 5 ani.
În cazurile ușoare ale deficienței de zinc la oameni, conform cercetărilor, s-au observat scăderea ușoară în greutate, prezența unor niveluri crescute de amoniac în sânge, iar la bărbați, oligospermia, caracterizată printr-un număr anormal de mic de spermatozoizi prezenți în lichidul seminal ejaculat.
Într-un deficit moderat de zinc se observă adesea întârzierea creșterii și a pubertății la adolescenți, hipogonadismul la bărbați, pielea aspră, apetitul scăzut, oboseala persistentă, letargia mentală, vindecarea întârziată a rănilor, tulburări ale gustului și adaptarea întârziată la întuneric.
Manifestările clinice în cazurile severe de deficit de zinc includ diferite forme de dermatită, alopecie, diaree, tulburări emoționale, scădere în greutate și infecții intercurente, iar în lipsa tratamentului adecvat, decesul.
Unele persoane prezintă un risc mai mare de a dezvolta deficit de zinc, fie din cauza unui aport alimentar insuficient, fie din cauza absorbției reduse sau a unui necesar crescut. Printre acestea se numără:
De asemenea, sunt mai predispuse să dezvolte un deficit de zinc persoanele care suferă de malnutriție, alcoolism, arsuri extinse, afecțiuni genetice, boli cronice, boli renale, dar și persoanele care utilizează medicamente precum penicilamina pentru boala Wilson.
Atunci când deficitul de zinc este sever sau persistă o perioadă îndelungată, este afectată funcționarea normală a mai multor organe și sisteme și pot apărea complicații.
La copii și adolescenți, pot întârzia creșterea și dezvoltarea, inclusiv maturizarea sexuală.
Adulții se pot confrunta cu probleme de fertilitate, dezechilibre hormonale și probleme reproductive. Lipsa prelungită de zinc poate afecta inclusiv funcționarea sistemului nervos, favorizând tulburări de concentrare, modificări ale gustului și mirosului și alte probleme cognitive.
Sistemul imunitar devine mai vulnerabil în lipsa unui aport suficient de zinc, crescând susceptibilitatea la infecții și prelungind perioada de recuperare după boală sau leziuni.

Poți obține un aport suficient de zinc în mod natural, printr-o alimentație variată. Dar cantitatea și gradul de absorbție diferă în funcție de tipul alimentelor consumate. Sursele de origine animală oferă în general forma de zinc care se absoarbe cel mai ușor în organism, pe când sursele vegetale pot conține cantități importante cu biodisponibilitate mai redusă.
Alimentele de origine animală sunt considerate cele mai bune surse alimentare de zinc pentru că acesta se găsește într-o formă cu absorbție ridicată la nivel intestinal. Vorbim despre:
Pe lângă zinc, aceste alimente furnizează și alți nutrienți esențiali, precum proteine complete, fier, vitamine din complexul B și grăsimi sănătoase care contribuie la o absorbție mai bună și susțin o alimentație echilibrată.
Dezavantajul surselor vegetale de zinc este conținutul de acid fitic (fitați), care de obicei reduce absorbția zincului în organism. Însă și aceste surse au importanța lor, cu atât mai mult în alimentația vegetariană sau vegană. Printre cele mai cunoscute alimente vegetale bogate în zinc regăsim:
Absorbția zincului în organism depinde de aportul alimentar, dar și de biodisponibilitatea acestuia. Contează cât de ușor poate organismul tău să utilizeze zincul obținut din sursele selectate.
Un factor important este prezența acidului fitic, acest compus întâlnit în cereale integrale, leguminoase și semințe. Acesta se poate lega de zinc în tractul digestiv, reducând absorbția chiar dacă alimente conțin cantități considerabile de zinc.
Vestea bună este că poți îmbunătăți absorbția. Prin înmuierea, fermentarea sau germinarea cerealelor și a leguminoaselor, poți reduce conținutul de fitați și astfel poți crește biodisponibilitatea zincului pentru organismul tău.
Pe de altă parte, absorbția poate fi influențată și de interacțiunea cu minerale precum fierul și cuprul, așa că este important să suplimentezi doar la recomandarea unui specialist care va ține cont de necesarul tău și de criteriile pentru o absorbție optimă.

Suplimentele cu zinc îți pot deveni utile pentru a completa aportul alimentar atunci când dieta nu-ți asigura necesarul de zinc. Este important doar să ții minte că administrarea trebuie făcută responsabil, conform indicațiilor specialistului.
Zincul se găsește în suplimente sub mai multe forme chimice, care diferă în principiu prin gradul de absorbție și prin tolerabilitatea în sistemul digestiv. Cele mai comune forme includ:
De obicei, poți administra suplimentele cu zinc atât dimineața cât și seara, dar este recomandat între mese pentru o absorbție mai bună. Dacă administrarea pe stomacul gol îți provoacă disconfort gastric, lucru care se întâmplă la multe persoane, îl poți lua și în timpul mesei, împreună cu alte alimente.
Perioada de suplimentare depinde și ea de scopul utilizării. În cazul unui deficit, zincul se administrează de obicei până la corectarea carenței. Pentru susținerea imunității, durata poate varia în funcție de necesități. La femeile însărcinate, se administrează pe perioada sarcinii și a alăptării.
De multe ori, medicul îți va recomanda să iei zincul în combinație cu vitamina C pentru o susținere mai eficientă a sistemului imunitar.
Necesarul zilnic de zinc diferă, la fel ca în cazul oricărui alt nutrient, în funcție de vârstă, sex și anumite perioade fiziologice. Conform recomandărilor generale, aportul optim este de:
Limita superioară tolerată pentru adulți este, în general, de aproximativ 40 mg/zi din toate sursele (alimentare și suplimente). Este important să nu depășești această valoare pe termen lung, pentru că pot să apară dezechilibre minerale precum deficitul de cupru.
Suplimentele cu zinc sunt recomandate în situații în care aportul alimentar este insuficient sau necesarul organismului este crescut:
Este important să reții că suplimentarea cu zinc se dovedește mai degrabă utilă ca parte a unei abordări complexe, și nu ca tratament de sine stătător.
Zincul este un mineral esențial pentru sănătate. Chiar și așa, administrarea în exces, mai ales pe termen lung, poate produce efecte nedorite precum malabsorbția altor nutrienți sau interacțiuni cu alte medicamente.
Consumul de zinc în cantități prea mari poate provoca o serie de reacții adverse, în principal la nivel digestiv. Cele mai frecvente efecte includ greața, disconfortul gastric, durerile abdominale, diareea, gustul metalic în gură și reducerea apetitului.
Pe termen lung, excesul de zinc poate favoriza apariția unor dezechilibre minerale, în special scăderea nivelului de cupru din organism, ceea ce în timp îți poate afecta negativ sistemul imunitar și cel nervos.
În cazuri rare, aportul excesiv și prelungit poate duce chiar la toxicitate cu zinc, care conform studiilor se manifestă prin anemie, tulburări neurologice și scăderea răspunsului imun.
Nu există contraindicații absolute privind administrarea zincului, dar există posibilitatea ca acesta să reacționeze în combinație cu alte substanțe. Printre cele mai importante interacțiuni cu alte minerale și medicamente se numără cele cu:
Așa că solicită și ia întotdeauna în considerare indicațiile medicului și ale farmacistului cu privire la administrarea suplimentelor cu zinc, cu atât mai mult dacă urmezi anumite tratamente sau iei și alte suplimente.
Doar pentru că zincul este disponibil fără prescripție medicală și nu este complet contraindicat, nu înseamnă că este în regulă să-l iei fără prescripție medicală. Este recomandat să consulți întotdeauna medicul cu privire la doza optimă și la forma ideală înainte de administrare, cu atât mai mult dacă:
Ai nevoie de răspunsuri rapide și punctuale la întrebările pe care le ai cu privire la dozele recomandate de zinc, formele care se absorb cel mai ușor și beneficiile pe care ți le pot oferi? Mai jos găsești explicații simple pentru câteva dintre cele mai frecvente întrebări despre zinc și beneficiile sale.
Necesarul zilnic de zinc variază în funcție de vârstă și sex. Pentru adulți, aportul recomandat este de aproximativ 8 mg/zi la femei și 11 mg/zi la bărbați. În timpul sarcinii și al alăptării, necesarul crește ușor la 12-13 mg/zi.
Da, zincul este esențial pentru funcționarea normală a sistemului imunitar. Acesta contribuie la activitatea celulelor imune și la reglarea răspunsului inflamator, ajutând organismul să răspundă eficient în fața infecțiilor.
Studiile sugerează că administrarea de zinc cu câteva zile înainte de începerea menstruației poate contribui la reducerea intensității crampelor menstruale și a altor simptome de sindrom premenstrual datorită efectului antiinflamator. Ține cont însă că zincul nu este considerat un tratament specific pentru durerile menstruale.
Zincul poate fi util în acnee datorită efectelor antiinflamatoare și rolului în regenerarea pielii. Suplimentarea poate ajuta, însă eficiența variază în funcție de cauzele acneei și de severitate.
Poți administra suplimente cu zinc pe termen lung doar în doze adecvate și la recomandarea medicului. Administrarea excesivă timp îndelungat poate duce la dezechilibre minerale precum deficitul de cupru.
Menstruațiile abundente nu îți cresc automat necesarul de zinc, dar îți pot influența necesarul general de nutrienți, în special dacă nu ai o alimentație echilibrată. În aceste cazuri, este important să discuți cu un specialist pentru a stabili care este aportul optim de vitamine și minerale pentru tine și cum te poți suplimenta eficient.
Forme precum bisglicinatul, picolinatul și citratul au o absorbție bună și sunt ușor tolerate de sistemul digestiv. Forma optimă de zinc pentru tine depinde de propriul tău nivel de toleranță.
Poți lua zincul atât dimineața cât și seara, dar mulți specialiști recomandă administrarea între mese pentru o absorbție mai bună. Dacă acest lucru îți creează disconfort digestiv, nu este o problemă să suplimentezi în timpul mesei.
Pe stomacul gol, zincul se absoarbe mai bine. Dar unele persoane pot simți greață și disconfort digestiv, caz în care administrarea în timpul mesei este o opțiune mai potrivită.
Deficitul de zinc se manifestă cel mai frecvent prin oboseală, imunitate scăzută, căderea părului, vindecare lentă a rănilor, probleme ale pielii, lipsa poftei de mâncare și modificări ale gustului și mirosului.
Cele mai bogate surse de zinc sunt stridiile, carnea roșie, fructele de mare, ouăle și lactatele. Sursele vegetale includ semințele, mai ales cele de dovleac, nucile, leguminoasele și cerealele integrale.
Da, zincul poate reduce absorbția anumitor antibiotice, în special tetraciclinele și fluorochinolonele.
Zincul poate ajuta atunci când chiar deficitul este cauza căderii părului. Dar în lipsa unei carențe, suplimentarea nu are efecte confirmate asupra creșterii părului sau a unghiilor.
Bisglicinatul este o formă chelată considerată mai blândă pentru stomac, în timp ce picolinatul este apreciat pentru biodisponibilitatea ridicată.
Da, consumul excesiv de zinc poate provoca greață, dureri abdominale și diaree. Pe termen lung, poate duce la complicații și dezechilibre minerale, în special la deficit de cupru.
Da, zincul și vitamina C sunt adesea administrate împreună atunci când sunt folosite pentru a susține sistemul imunitar.
Da, copiii au nevoie de zinc pentru creștere și dezvoltare. În cazul administrării suplimentelor pentru corectarea unui deficit, dozele trebuie adaptate vârstei și stabilite de medic.
Zincul nu reprezintă un tratament specific pentru simptomele de sindrom premenstrual. Dar cercetările sugerează că poate contribui la reducerea unor manifestări precum iritabilitatea sau disconfortul fizic, datorită efectelor asupra inflamației și a sistemului nervos.
Surse foto: Pexels.com