Uretrita reprezintă inflamația uretrei, canalul prin care urina este eliminată din vezică. Se manifestă prin usturime sau durere la urinare, nevoia frecventă de a merge la toaletă și disconfort intim și apare frecvent în urma unei infecții bacteriene, de obicei cu transmitere sexuală.
Primul tău gând când simți usturime la urinare, când nevoia să mergi la baie apare mai des sau când disconfortul intim persistă este că ai răcit? Cistita s-ar putea să nu fie întotdeauna răspunsul. Anatomia fiecărei femei este diferită, iar în corpurile unora dintre noi, uretra este mai scurtă. De aceea, unele femei sunt mai predispuse la infecții și inflamații ale tractului urinar. Uretrita este una dintre afecțiunile care poate provoca simptome similare, iar în acest articol vorbim despre semnele după care o recunoaștem și ce opțiuni de tratament există.
Cu siguranță te întrebi acum ce este uretrita și de ce o poți confunda ușor cu binecunoscuta cistită.
Conform literaturii de specialitate, uretrita este o inflamație a uretrei, tubul subțire care transportă urina din vezică spre exteriorul corpului. Apare cel mai frecvent în urma unei infecții bacteriene, de obicei transmisă prin contact sexual. Însă poate fi provocată și de iritații sau de traumatisme locale.
Noi, femeile, confundăm deseori simptomele cu cele ale cistitei. Ambele afecțiuni ne pot provoca usturime la urinare și nevoia frecventă de a merge la toaletă, tocmai de aceea este important să mergem la medic pentru un diagnostic și un tratament corect.
În funcție de durata și de evoluția simptomelor, uretrita poate fi acută când apare brusc și durează o perioadă scurtă, sau cronică, atunci când simptomele persistă sau reapar în mod repetat.
Specialiștii au stabilit că există două forme principale de uretrită, în funcție de microorganismul care provoacă infecția. Vorbim despre uretrită gonococică și uretrită non-gonococică (NGU).
Uretrita gonococică este cauzată de bacteria Neisseria gonorrhoeae, responsabilă de gonoree, una dintre cele mai frecvente infecții cu transmitere sexuală. Infecția se transmite prin contact sexual vaginal, oral sau anal neprotejat și poate provoca:
În lipsa tratamentului, bacteria se poate răspândi la nivelul organelor reproducătoare și poate duce la complicații precum boala inflamatorie pelvină (BIP).
Uretrita non-gonococică (NGU) include toate celelalte cazuri de uretrită care nu sunt provocate de Neisseria gonorrhoeae.
Cea mai frecventă cauză este infecția cu Chlamydia trachomatis, însă inflamația poate fi determinată și de Mycoplasma genitalium, Trichomonas vaginalis sau diferite specii de Ureaplasma. De asemenea, NGU poate apărea și în urma iritației produse de catetere urinare, produse de igienă intimă parfumate sau alte traumatisme locale, fără să implice neapărat o infecție bacteriană.
Simptomele sunt, de regulă, mai puțin intense decât în uretrita gonococică, însă tratamentul este la fel de important pentru a preveni complicațiile și transmiterea infecției către partenerii sexuali.
Uretrita poate avea atât cauze infecțioase, cât și cauze de natură neinfecțioasă. Iar pentru că tratamentul diferă în funcție de cauză, un prim pas către vindecare este să cunoști factorii de risc pentru uretrită și să-l identifici pe cel declanșator în cazul tău.
Cele mai multe cazuri de uretrită sunt provocate de infecții. Infecțiile cu transmitere sexuală, precum Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae, Mycoplasma genitalium și Trichomonas vaginalis, sunt cele mai frecvente.
Dar uretrita nu este întotdeauna o boală cu transmitere sexuală. Bacterii care fac parte din flora intestinală, în special Escherichia coli (E. coli), pot ajunge în tractul urinar și pot provoca inflamația uretrei mai ales la femeile la care uretra este mai scurtă și se află în apropierea anusului.
Uretra se poate inflama și în absența unei infecții. Printre cauzele neinfecțioase se numără introducerea unui cateter urinar, traumatismele locale care pot apărea după anumite proceduri medicale, utilizarea produselor de igienă intimă parfumate, a spermicidelor sau a lubrifianților care conțin ingrediente iritante.
Până și frecarea intensă în timpul contactului sexual poate provoca o iritație temporară a uretrei și simptome asemănătoare uretritei.
Anumiți factori îți pot crește predispoziția la uretrită, indiferent de cauză:
Fluctuațiile hormonale, în special scăderea nivelului de estrogen înainte de menstruație și după instalarea menopauzei, pot face mucoasa uretrei și a vaginului mai sensibilă și mai predispusă la iritații.
Mai mult, dacă în timpul menstruației folosești absorbante sau tampoane parfumate, care mențin umezeala și îți modifică pH-ul intim, acești factori îți pot accentua usturimea și disconfortul la urinare dacă există deja o inflamație. Tocmai de aceea este recomandat să folosești produse menstruale blânde, fără parfum, care îți protejează cu adevărat corpul și sănătatea intimă.
Dar este important să distingem că menstruația în sine nu provoacă uretrită. Ea poate doar să intensifice simptomele sau să favorizeze iritarea locală dacă nu folosești produsele potrivite de îngrijire menstruală.

Din cauza particularităților anatomice ale aparatului urinar, femeile dezvoltă uretrită mai frecvent decât bărbații.
Uretra feminină are o lungime de aproximativ 3-4 cm, mult mai mică decât cea masculină, ceea ce permite bacteriilor să pătrundă mai ușor în tractul urinar. Orificiul uretral este situat foarte aproape de vagin și de anus, ceea ce poate facilita transferul bacteriilor din zona perineală către uretră.
Activitatea sexuală poate crește, de asemenea, riscul de uretrită. În timpul contactului sexual, bacteriile pot fi împinse spre uretră, iar infecțiile cu transmitere sexuală se pot transmite prin contact vaginal, anal sau oral neprotejat. Acesta este motivul principal pentru care este recomandat să urinezi după contactul sexual și să folosești prezervativul pentru a te proteja.
Igiena intimă joacă și ea un rol important, așa că este esențial să-ți creezi obiceiuri corecte și să folosești produse blânde. Folosește doar apă și un gel intim antibacterian pentru curățarea zilnică a vulvei, și eventual șervețele intime delicate pentru o reîmprospătare rapidă pe parcursul zilei.
Dacă te speli excesiv sau, din contră, ai o igienă precară, dacă practici dușuri vaginale, folosești produse parfumate sau te ștergi dinspre anus spre vagin, toate aceste obiceiuri îți pot crește riscul de iritații genitale, pot perturba echilibrul florei vaginale și pot facilita transferul bacteriilor, în special al Escherichia coli, către uretră.
Infecția urinară este un termen general care include infecțiile localizate oriunde la nivelul tractului urinar: uretră, vezică, uretere, rinichi. Uretrita afectează doar uretra, iar cistita reprezintă inflamația vezicii urinare, cel mai frecvent cauzată de bacterii precum Escherichia coli.
Și totuși, care sunt semnele după care îți poți da seama dacă suferi de uretrită sau cistită? Cum distingi cele două afecțiuni, până să ajungi la medic pentru diagnosticul oficial? Iată câteva caracteristici orientative:
| Afecțiune | Localizare | Simptom dominant | Ce o declanșează |
| Uretrită | Uretră | Usturime sau arsură la urinare | Infecții cu transmitere sexuală (Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae, Mycoplasma genitalium), mai rar E. coli sau iritații locale |
| Cistită | Vezică urinară | Urinări dese și urgente, durere sau presiune suprapubiană | Escherichia coli provenită din flora intestinală |
| Infecție urinară | Orice segment al tractului urinar | Simptomele diferă în funcție de localizare | Bacterii care infectează uretra, vezica, ureterele sau rinichii |
Diferențe importante poți observa și între simptome. La uretrită, usturimea apare de obicei chiar în momentul eliminării urinei și pot exista secreții uretrale, în special când cauza este o infecție cu transmitere sexuală. În cistită predomină senzația permanentă de a urina chiar dacă vezica este aproape goală, însoțită frecvent de durere în partea inferioară a abdomenului.
La uretrită, simptomele sunt ușor diferite la femei față de cele frecvente la bărbați. Dar manifestarea caracteristică este aproape întotdeauna usturimea la urinare.
Există și cazuri, de exemplu în infecțiile cu Chlamydia trachomatis, când boala poate evolua fără simptome, favorizând astfel întârzierea diagnosticului și transmiterea infecției la parteneri.
La femei, durerea sau usturimea la urinare și urinarea frecventă, fie și a unor cantități mici de urină, sunt simptomele cele mai evidente și cel mai frecvent întâlnite, conform publicațiilor medicale.
Rezultatele unui studiu din 2021 pe paciente cu uretrită, în vârstă de 23 până la 82 de ani, au arătat că nevoia urgentă și frecventă de a urina a fost simptomul cel mai comun, având o prevalență de 51.7%.
Pe lângă acestea, poți observa și:
La bărbați, simptomele sunt de obicei mai evidente și includ:

Uretrita poate fi contagioasă sau nu, în funcție de cauza afecțiunii.
Dacă inflamația este provocată de o infecție cu transmitere sexuală, precum Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae sau Mycoplasma genitalium, atunci da. Infecția este contagioasă și se poate transmite prin contact sexual vaginal, anal sau oral.
Uretrita cauzată de Escherichia coli, de un cateter urinar sau de iritații locale nu se transmite prin contact sexual.
Dacă medicul stabilește că uretrita este cauzată de o infecție cu transmitere sexuală, este important ca atât tu, cât și toți partenerii cu care ai avut contact sexual, să fiți evaluați și tratați în același timp, fie că simptomele sunt sau nu prezente. În caz contrar, există un risc crescut de reinfectare după reluarea vieții sexuale. Pe durata tratamentului, se recomandă:
De regulă, ghidurile medicale nu recomandă retestarea la mai puțin de 3 săptămâni după tratament pentru a evita un rezultat fals pozitiv. În general, retestarea se realizează la aproximativ 3 luni după finalizarea schemei de tratament.
Diagnosticul se realizează în primul rând pe baza simptomelor și a istoricului medical, inclusiv informații despre debutul simptomelor, contactele sexuale recente, utilizarea unui cateter urinar sau episoade anterioare de infecții urinare.
Iar în funcție de suspiciunea clinică, medicul poate recomanda și alte investigații pentru identificarea cauzei exacte. Cele mai utilizate analize pentru uretrită includ:
Dacă simptomele sunt însoțite de secreții vaginale, de sângerări anormale sau de dureri pelvine, medicul poate recomanda și un consult ginecologic pentru a verifica dacă infecția s-a răspândit și către alte organe ale aparatului reproducător.
Tratamentul uretritei se stabilește în primul rând în funcție de cauza inflamației.
Dacă factorul declanșator este o infecție bacteriană, medicul îți va recomanda un antibiotic pentru uretrită în funcție de bacteria identificată sau de cauza probabilă: macrolide, tetracicline sau cefalosporine. Schema de tratament și durata vor fi stabilite exclusiv de medic, individual pentru fiecare pacientă.
Odată ce ai început tratamentul, trebuie să-l urmezi până la final chiar dacă simptomele se ameliorează în câteva zile. Dacă întrerupi antibioticele prematur, nu faci decât să favorizezi persistența infecției și recidiva.
Dacă simptomele persistă sau reapar după tratament, este posibil să fie vorba despre o uretrită persistentă sau recidivantă, iar medicul îți poate recomanda investigații suplimentare pentru identificarea unei bacterii rezistente sau a unei cauze neinfecțioase.
Pe perioada tratamentului, există câteva obiceiuri pe care le poți face acasă și care îți pot reduce disconfortul. Încearcă să consumi suficiente lichide pentru a favoriza eliminarea bacteriilor prin urină, poartă lenjerie din bumbac și evită hainele strâmte care pot accentua iritația, evită orice contact sexual până la finalizarea tratamentului și evită produsele parfumate pentru igiena intimă. Folosește, în schimb, produse blânde cu un pH adaptat florei intime.
Dar nu uita că deși pot ameliora simptomele supărătoare, aceste măsuri nu înlocuiesc niciodată tratamentul antibiotic atunci când uretrita este cauzată de o infecție bacteriană.
Dacă nu tratezi uretrita la timp, riști să permiți răspândirea infecției către alte organe ale tractului urinar sau ale aparatului reproducător, ceea ce îți crește predispoziția la complicații și la recidivă.
La femei, bacteriile pot urca din uretră către uter și trompele uterine, provocând boala inflamatorie pelvină (BIP). Aceasta poate duce mai departe la dureri pelvine cronice, sarcină ectopică și infertilitate.
La bărbați, infecția se poate extinde la nivelul epididimului și poate cauza epididimită, o inflamație caracterizată prin durere, umflarea scrotului și, uneori, febră. Netratată, aceasta poate afecta fertilitatea.

O igienă intimă blândă îți poate reduce riscul de uretrită, însă nu previne toate cazurile, mai ales pe cele cauzate de infecții cu transmitere sexuală.
Vestea bună este că poți adopta un cumul de măsuri de prevenție a uretritei. Cu alte cuvinte, anumite obiceiuri îți pot reduce atât riscul de infecții cu transmitere sexuală, cât și de apariție a unor dezechilibre la nivelul zonei intime care pot favoriza inflamația uretrei:
Ai rămas cu întrebări despre uretrită? Vrei să afli mai multe despre simptome, cauze și tratament? În această secțiune te așteaptă răspunsuri scurte pentru cele mai frecvente întrebări, care sperăm să te ajute să înțelegi mai bine cum funcționează această afecțiune și cum să te protejezi eficient.
Uretrita reprezintă inflamația uretrei, canalul prin care urina este eliminată din organism. Poate fi cauzată de infecții bacteriene, inclusiv infecții cu transmitere sexuală, dar și de iritații locale.
Cele mai frecvente simptome sunt usturimea la urinare, urinarea frecventă, disconfortul în zona intimă și apariția unor secreții neobișnuite.
Nu. Uretrita este o inflamație a uretrei. Cistita este o inflamație a vezicii urinare. Ambele pot provoca usturime la urinare, însă cauzele și tratamentul sunt, de cele mai multe ori, diferite.
Doar unele forme de uretrită sunt contagioase. Cele cauzate de infecții cu transmitere sexuală, precum chlamydia sau gonoreea, se pot transmite prin contact sexual. Uretrita apărută în urma iritațiilor locale nu este, de regulă, contagioasă.
Medicul îți poate recomanda un sumar de urină, urocultură, teste PCR/NAAT pentru infecții cu transmitere sexuală și, în anumite cazuri, exsudat uretral.
Tratamentul se prescrie de către medic, în funcție de cauză. Atunci când uretrita este provocată de bacterii, se folosesc antibioticele recomandate de către specialist în funcție de rezultatele analizelor.
Durata până la vindecarea completă variază în funcție de cauza infecției și de tratamentul ales. Simptomele se pot ameliora în doar câteva zile după începerea tratamentului, însă este important să finalizezi complet schema prescrisă pentru a preveni recidiva și complicațiile.
Femeile au uretra mai scurtă decât bărbații și localizată mai aproape de vagin și de anus, ceea ce facilitează transferul bacteriilor în tractul urinar.
Netratată, uretrita poate duce la complicații precum extinderea infecției către organele reproducătoare, boala inflamatorie pelvină la femei sau epididimita la bărbați.
Printre măsurile de prevenție se numără folosirea prezervativului la fiecare contact sexual, hidratarea corespunzătoare, urinarea după contactul sexual și evitarea produselor iritante pentru zona intimă.
Nu, menstruația nu este o cauză directă a uretritei. Dar modificările hormonale și iritația locală din această perioadă, mai ales dacă folosești produse menstruale parfumate, pot accentua disconfortul sau sensibilitatea zonei intime.
Surse foto: Pexels.com