Prin torsiune ovariană se înțelege rotația ovarului și a ligamentelor prin care acesta este fixat de organele învecinate. Este important să recunoști simptomele imediat și să te prezinți la medic încă de la primele semne. Țesutul ovarian poate suferi leziuni ireversibile dacă fluxul de sânge rămâne întrerupt timp îndelungat.

Intervenția chirurgicală este necesară de urgență și timpul devine un factor critic pentru a salva ovarul și a preveni alte complicații. Citește articolul și află cum se manifestă torsiunea ovariană, de ce apare și cum se realizează tratamentul.

Ce este torsiunea ovariană

Torsiunea ovariană este o urgență ginecologică caracterizată prin răsucirea ovarului și uneori a trompei uterine în jurul ligamentelor sale. Această răsucire blochează fluxul de sânge spre ovar, ducând la ischemie și necroză dacă nu se intervine rapid.

Afecțiunea apare mai frecvent la femeile tinere aflate în perioada fertilă, dar poate surveni la orice vârstă. Din cauza riscului de afectare permanentă a ovarului, torsiunea ovariană necesită diagnostic prompt și tratament chirurgical de urgență.

Ca să înțelegi mai bine ce se întâmplă, gândește-te la cum sunt poziționate organele reproductive în corpul tău.

Cele două ovare se află de o parte și de alta a uterului, fixate prin ligamente subțiri care le mențin poziția și le oferă totodată o anumită mobilitate. Prin aceste ligamente trec vasele de sânge care hrănesc ovarul. În momentul în care ovarul se răsucește în jurul propriului ax, aceste vase sunt comprimate și circulația sângelui este întreruptă. Fără suficient oxigen, țesutul ovarian este afectat rapid.

Acesta este motivul pentru care torsiunea ovariană este o urgență medicală. Cu cât intervenția chirurgicală are loc mai curând, cresc șansele de a salva ovarul și funcția ovariană. Cu cât se întârzie procedura, crește riscul de peritonită (infecție în cavitatea ovariană) și necroză (moartea ovarului).

Cum apare torsiunea ovariană

Torsiunea ovariană apare atunci când ovarul se răsucește în jurul structurilor care îl susțin. Răsucirea poate fi completă sau doar parțială, iar pe termen lung poate duce la peritonită sau la pierderea ovarului dacă nu este tratată chirurgical.

Torsiunea se poate întâmpla brusc, pe o singură parte, și este în general însoțită de durere intensă și vărsături.

Mecanismul torsiunii ovariene

Când ovarul se rotește în jurul axului format de ligamentele sale de susținere, prima funcție afectată este circulația venoasă. Aceasta duce la congestie și la umflarea ovarului. Pe măsură ce răsucirea persistă, este compromisă și circulația arterială.

Lipsa aportului de oxigen și nutrienți provoacă ischemie, ceea ce înseamnă că ovarul nu mai este alimentat cu sânge. Dacă situația nu este corectată rapid prin intervenție chirurgicală, poate apărea necroza țesutului ovarian.

Anatomia implicată în torsiunea ovariană

Ovarele sunt situate lateral față de uter și sunt fixate prin ligamente subțiri care le mențin poziția, dar care le asigură și un anumit nivel de mobilitate. În anumite condiții, această mobilitate poate favoriza răsucirea ovarului.

Laxitatea ligamentelor sau prezența unui chist ovarian mărit cresc riscul de torsiune deoarece modifică greutatea și stabilitatea ovarului.

Există și situații în care răsucirea nu are loc doar la nivelul ovarului, ci și al trompei uterine adiacente (tubul subțire care unește ovarul cu uterul). Situația este cunoscută sub denumirea de torsiune anexială și se referă rotirea trompei uterine în jurul axei sale.

Cauze și factori de risc pentru torsiune ovariană

Există mai mulți factori anatomici și fiziologici care pot influența poziția și stabilitatea ovarului, favorizând astfel apariția torsiunii ovariene. Printre cauzele care pot duce la rotirea ovarului se numără:

• Prezența unui chist ovarian sau a unei tumori care poate provoca deplasarea și răsucirea ovarului, mai ales în cazul torsiunii de chist ovarian.
• Sarcina și modificările hormonale asociate, care pot produce relaxarea ligamentelor ovariene și pot crește riscul de torsiune. Conform statisticilor, sarcina este cauza pentru 20% dintre cazurile de torsiune.
• Stimularea ovariană în tratamentele de fertilitate (hiperstimulare ovariană).
• Ligamente ovariene prea lungi sau anomalii anatomice congenitale care permit răsucirea ovarului.
• Traumatisme pelvine sau aderențe postoperatorii.
• Sindromul ovarelor polichistice, deoarece prezența mai multor chisturi mici poate modifica greutatea și dimensiunea ovarelor și elasticitatea țesuturilor de susținere, crescând susceptibilitatea de torsiune.
• Antecedente de torsiune ovariană, deoarece modificările anatomice și formarea unor aderențe postoperatorii cresc riscul de recurență.

Simptomele torsiunii ovariene

Simptomele torsiunii ovariene se instalează de obicei brusc și în primă fază pot include:

• Durere pelvină intensă, ascuțită, pe o singură parte (stânga sau dreapta).
• Greață și vărsături frecvente.
• Febră, transpirații și stare generală alterată.
• Abdomen sensibil la palpare sau crampe abdominale.
• Ocazional, sângerări vaginale ușoare.

Pe măsură ce trece mai mult timp de la răsucire, durerea poate iradia spre spate sau spre coapsă și pot apărea sângerări în abdomen.

Intensitatea și durata simptomelor pot varia, iar febra poate persista pe parcursul mai multor săptămâni, însă durerea puternică, la un nivel care nu a mai fost simțit până atunci, este un element constant și un semn clar că e necesar consultul medical.

Diagnostic pentru torsiune ovariană

Suspiciunea de torsiune ovariană apare de cele mai multe ori pe baza simptomelor și a examenului clinic, iar diagnosticul se confirmă prin investigații imagistice.

Există și unele situații în care afecțiunea se confirmă cu certitudine abia în timpul intervenției chirurgicale, deoarece timpul influențează direct șansele de salvare ovarului și poate fi necesar să se intervină de urgență.

Examinare clinică și anamneză

Primul pas al consultației constă în examinarea clinică și o discuție prin care medicul caută să afle cât mai multe despre istoricul medical al pacientei.

Evaluarea fizică presupune palparea abdomenului inferior și a zonei pelvine pentru a identifica localizarea durerii, intensitatea sa și prezența semnelor de inflamație peritoneală. În vederea diagnosticului, pacientei îi sunt adresate întrebări cu privire la debutul brusc al durerii și la simptome asociate precum greața sau vărsăturile.

Medicul este atent de asemenea la sensibilitatea la palpare și la semnele de apărare musculară, indicatori cu rol cheie pentru diagnosticul diferențial. Aceștia pot ajuta la excluderea altor cauze acute precum apendicita sau colica renală, care pot avea manifestări asemănătoare.

Ecografie transvaginală cu Doppler pentru torsiune ovariană

Ecografia transvaginală este principala investigație în diagnosticarea torsiunii ovariene, iar analiza Doppler color reprezintă o tehnică imagistică specializată pentru evaluarea fluxului de sânge la nivelul ovarului.

Acest tip de investigație permite vizualizarea detaliată a organelor din zona pelvină, a unor eventuale modificări specifice precum mărirea ovarului, prezența unor chisturi, mase pe ovare sau formațiuni anexiale rotate, precum și a unor posibile modificări în vascularizația ovariană. Cu alte cuvinte, dacă fluxul sanguin este redus sau absent la nivelul unui ovar, acest lucru se va vedea la ecografia transvaginală cu Doppler.

Totuși, prezența unui flux aparent normal nu exclude complet diagnosticul, mai ales în stadiile incipiente. Sunt cazuri când afecțiunea există chiar dacă fluxul sanguin este prezent, deoarece torsiunea poate fi parțială sau intermitentă.

Investigații imagistice suplimentare pentru torsiune ovariană

În procesul de diagnostic pot fi utilizate investigații suplimentare în scopul excluderii altor cauze posibile pentru durerea abdominală acută.

Tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică (RMN) permit evaluarea mai atentă a structurilor pelvine pentru diferențierea de alte afecțiuni la nivel abdominal. Măsurarea markerilor inflamatori prin teste de sânge, testele de sarcină și testele de urină pot fi de asemenea recomandate.

Cu toate acestea, diagnosticul cert este confirmat adesea intraoperator, în timpul laparoscopiei. Această procedură permite vizualizarea directă a ovarului răsucit și oferă în același timp posibilitatea tratamentului imediat.

Tratament pentru torsiune ovariană

Torsiunea ovariană reprezintă o urgență chirurgicală, iar procedura de tratament trebuie începută cât mai rapid pentru a crește șansele de a salva ovarul și funcția pe care o îndeplinește.

Chirurgia laparoscopică este metoda standard de intervenție, al cărei scop este restabilirea circulației sanguine și prevenirea leziunilor ireversibile ale țesutului ovarian. Procedura este minim invazivă și permite atât confirmarea diagnosticului, cât și tratamentul imediat.

Când laparoscopia nu este fezabilă, spre exemplu când există mase ovariene mari care trebuie îndepărtate sau când apar complicații severe, se poate realiza o laparotomie. Incizia este mai mare la nivelul abdomenului, iar chirurgul obține acces și vizibilitate mai bună asupra structurilor pelvine.

Preoperator, se pot administra intravenos analgezice pentru ameliorarea rapidă a durerii. De asemenea, se poate recomanda administrarea unui tratament cu antibiotice dacă există risc de infecție sau dacă torsiunea ovariană este complicată de modificări ischemice.

În timpul intervenției, chirurgul realizează detorsionarea ovarului pentru a restabili fluxul sanguin și evaluează vitalitatea țesutului ovarian pentru a determina pasul următor:

• Salvarea ovarului, care este posibilă dacă nu există semne de necroză și constă în repoziționarea normală a ovarului. Aceasta reprezintă și situația ideală, în special la pacientele tinere.
• Ooforopexia, o procedură prin care ovarul este fixat pentru a reduce riscul de recurență a torsiunii.
• Ovarectomia, adică îndepărtarea ovarului compromis, atunci când țesutul ovarian este sever afectat și necrozat.

După intervenție, este necesară monitorizarea postoperatorie pentru recuperare, pentru evaluarea funcției ovariene și pentru protejarea fertilității pe termen lung.

Complicațiile torsiunii ovariene

În absența tratamentului, torsiunea ovariană poate avea consecințe asupra sănătății reproductive și a capacității de a rămâne însărcinată, a căror severitate depinde în mare măsură de durata întreruperii fluxului sanguin. Cele mai frecvente complicații cuprind:

• Necroza ovariană, adică moartea țesutului din cauza lipsei de oxigen, situație în care ovarul nu mai poate fi salvat și trebuie îndepărtat chirurgical.
• Infertilitatea secundară, dacă funcția ovariană este afectată semnificativ sau dacă este necesară îndepărtarea ovarului.
• Infecția pelvină.
• Peritonita (inflamația peritoneului), în cazuri severe.
• Riscul de recidivă la nivelul aceluiași ovar (în special dacă nu s-a realizat ooforopexia) sau la ovarul opus.

Torsiunea ovariană și menstruația

Menstruația nu constituie o cauză directă a torsiunii ovariene, dar durerile specifice afecțiunii pot fi confundate cu crampele menstruale din cauza localizării și a manifestărilor similare. În acest caz, intensitatea simptomelor și răspunsul la tratament pot fi indicatori utili pentru a diferenția cele două tipuri de durere.

În timpul menstruației, durerea provocată de torsiune este, de regulă, mult mai intensă și unilaterală. Spre deosebire de crampele menstruale, acest tip de durere nu se ameliorează cu antiinflamatoare obișnuite și o rutină de îngrijire intimă cu produse menstruale blânde. Dacă durerea pelvină persistă mai mult de 24 de ore și este însoțită de greață sau febră, ecografia este necesară pentru a confirma sau a exclude rotirea ovarului.

Torsiunea ovariană poate fi influențată și de alte faze ale ciclului menstrual. În perioada premenstruală, ovarele pot fi mai voluminoase din cauza chisturilor funcționale, crescând riscul de torsiune a chistului. După menstruație, torsiunea poate apărea în contextul ovulației sau al unui chist persistent. Iar în unele cazuri, menstruația poate fi întârziată dacă funcția ovariană este afectată.

Când să mergi la urgență în caz de torsiune ovariană

Salvarea unui ovar răsucit depinde în mod direct de cât de rapid se intervine chirurgical, așa că orice suspiciune de torsiune ovariană reprezintă o urgență și ar trebui să te prezinți la medic încă de la primele semne. Solicită asistență medicală imediat dacă te confrunți cu:

• Durere pelvină bruscă și severă, unilaterală.
• Greață și vărsături persistente.
• Febră, amețeli, puls rapid sau transpirații reci.

Întrebări frecvente despre torsiunea ovariană (FAQ)

Grijile cu privire la consecințele torsiunii ovariene îți creează anxietate și ai nevoie de mai multe informații? Mai jos găsești răspunsuri clare și rapide pentru cele mai frecvente nelămuriri ale pacientelor cu privire la riscul de recidivă, recuperarea de după operație și efectele torsiunii ovariene asupra fertilității.

Poate fi prevenită torsiunea ovariană?

Nu există o metodă sigură de prevenție, însă monitorizarea chisturilor ovariene și tratarea afecțiunilor ginecologice pot reduce riscul de torsiune ovariană. La pacientele care au fost diagnosticate anterior, riscul unei noi torsiuni poate fi redus prin ooforopexie.

Poate apărea torsiunea ovariană în timpul sarcinii?

Da, torsiunea ovariană este posibilă mai ales în primul trimestru, când modificările hormonale pot determina creșterea în volum a ovarului și relaxarea ligamentelor. Aproximativ 20% dintre cazuri au loc în timpul sarcinii.

Ce se întâmplă dacă se amână tratamentul torsiunii ovariene?

Cu cât intervenția chirurgicală este întârziată și fluxul de sânge către ovar este întrerupt mai mult timp, crește riscul de inflamație și de necroză ovariană, care la rândul lor pot duce la necesitatea îndepărtării ovarului și la posibile efecte asupra fertilității.

Se poate trăi normal cu un singur ovar?

Un singur ovar funcțional este, în majoritatea cazurilor, suficient pentru menținerea ciclului menstrual și pentru obținerea unei sarcini.

Cum se manifestă durerea în torsiunea ovariană?

Durerea specfică torsiunii ovariene apare brusc și este resimțită intens, pe o singură parte. Aceasta poate fi însoțită de greață și vărsături și nu se ameliorează semnificativ cu analgezice uzuale.

Poate reapărea torsiunea ovariană după operație?

Da, este posibilă recidiva după tratamentul chirurgical pentru torsiune ovariană, însă ooforopexia (fixarea ovarului) poate reduce acest risc.

Cât durează recuperarea după intervenția pentru torsiune ovariană?

Recuperarea după laparoscopie este în general rapidă. Majoritatea pacientelor își pot relua activitățile obișnuite în una-două săptămâni.

Ce analize confirmă diagnosticul de torsiune ovariană?

Ecografia transvaginală cu Doppler este metoda de bază în diagnosticarea torsiunii ovariene, care poate fi însoțită de teste de sânge, de urină și de sarcină, precum și de investigații CT sau RMN. În unele cazuri, diagnosticul este confirmat definitiv doar în timpul laparoscopiei.

Este afectată fertilitatea după o torsiune ovariană?

Dacă ovarul este salvat, fertilitatea nu este afectată de răsucirea acestuia. Este posibil să intervină dificultăți în obținerea unei sarcini dacă e necesară îndepărtarea ovarului compromis, dar în general ovarul sănătos poate continua să îndeplinească funcția ovulatorie, prevenind infertilitatea.

Care sunt simptomele de alarmă la adolescente pentru torsiune ovariană?

Durerea pelvină bruscă, severă și care persistă pe o singură parte, greața, vărsăturile și febra trebuie evaluate imediat, chiar și la adolescente fără antecedente ginecologice cunoscute.

Sursa foto: Pexels.com