Infecțiile vaginale sunt afecțiuni cauzate de bacterii, fungi sau paraziți care perturbă flora vaginală normală. Cele mai frecvente tipuri sunt candidoza vaginală, vaginoza bacteriană și trichomoniaza, fiecare cu simptome și tratament specifice.
Infecțiile vaginale sunt atât de frecvente încât statisticile estimează că până la 75% dintre femei se confruntă cel puțin o dată cu ele de-a lungul vieții. Pot provoca mâncărimi, roșeață și modificări ale mirosului și secrețiilor vaginale. Nu trec de la sine, iar în lipsa tratamentului potrivit pot afecta sistemul reproductiv.
Citește articolul și află ce tipuri de infecții vaginale există, cum se manifestă, cum se tratează fiecare și, cel mai important, ce alegeri să faci pentru a preveni tot acest disconfort.
Există miliarde de bacterii ce trăiesc în mod obișnuit în mediul vaginal. Sunt bacterii benefice numite lactobacili, care mențin echilibrul florei vaginale și previn înmulțirea ciupercilor și a bacteriilor dăunătoare.
Atunci când acest echilibru este destabilizat, pH-ul vaginal se modifică și numărul de lactobacili se reduce. Așa apar infecțiile vaginale, acele inflamații la nivelul vaginului și al vulvei care pot provoca mâncărimi, dureri, roșeață și alte forme de disconfort.
Există mai multe tipuri de infecții vaginale, dar două dintre cele mai frecvente sunt cele bacteriene (provocate de bacterii) și cele fungice (provocate de ciuperci) – în funcție de factorul care le cauzează.
De asemenea, în funcție de gravitate, infecțiile vaginale pot fi acute, sau cronice dacă nu sunt tratate la timp. Este posibil totodată să existe mai multe tipuri de infecții simultan.
Atunci când anumite bacterii sau microbi de la nivelul vaginului se înmulțesc excesiv, este tulburat echilibrul natural al populației ce alcătuiește flora vaginală. Așa apare infecția vaginală bacteriană, cel mai adesea cauzată de prezența în exces a bacteriei Gardnerella Vaginalis.
Infecțiile micotice reprezintă un alt tip frecvent de infecție vaginală, acela provocat de ciuperci cum este Candida albicans. Ciupercile trăiesc în mod normal în cantități mici la nivelul gurii, al sistemului digestiv și al vaginului, însă dacă se înmulțesc excesiv pot provoca mâncărimi și infecții vaginale.

Infecțiile vaginale pot fi provocate de bacterii, ciuperci, paraziți sau viruși. Conform OMS, 90% dintre cazuri sunt provocate fie de bacteria Gardnerella Vaginalis, fie de ciuperca Candida albicans sau de parazitul Trichomonas vaginalis. Dar există și alte cauze, în special infecții cu transmitere sexuală precum chlamydia, gonoreea sau negii genitali.
Printre factorii de risc care pot provoca dezechilibrul florei intime și pot crește riscul infectării se numără:
Există situații în care infecțiile sunt asimptomatice, deseori în cazul bolilor cu transmitere sexuală dar nu numai. Tocmai de aceea este atât de important controlul ginecologic de rutină, care le poate depista chiar și în lipsa simptomelor.
Dar de multe ori, în funcție de cauză și de severitate, infecțiile vaginale se pot manifesta prin simptome precum:
Medicul îți va pune diagnosticul în urma unui consult ginecologic în cadrul căruia te va întreba în primul rând despre simptome și istoricul medical. Pentru a detecta cauza, tipul infecției și tratamentul potrivit, pot fi necesare de asemenea:
Examinarea zonei genitale, atât a vulvei cât și a vaginului, pentru a identifica semnele infecției
Colectarea unei mostre de secreție vaginală pentru testarea în laborator
Trimiterea către laborator a unei mostre de urină pentru a stabili dacă ești însărcinată și dacă există riscul unei infecții urinare
În general, imediat ce observi simptome neobișnuite sau un disconfort ce persistă în zona intimă, se recomandă vizita la medicul specialist. Așa că programează-te cât mai curând pentru un consult dacă apar:
De asemenea, se recomandă vizita la medic dacă ai avut contact sexual neprotejat cu un partener ce suferă de o boală cu transmitere sexuală.

Printre cei mai comuni factori ce pot declanșa infecțiile vaginale regăsim contactele sexuale neprotejate cu mai mulți parteneri, tratamentele cu antibiotice și folosirea pilulelor contraceptive. Diabetul zaharat, folosirea produselor de îngrijire intimă cu parfum și substanțe toxice și utilizarea produselor menstruale ce conțin înălbitori, plastic și parfum se mai numără printre factorii de risc.
Este foarte important ca tratamentul să fie început cât mai rapid, pentru că aceste infecții nu vor trece de la sine și pot provoca complicații precum infecții după operația de histerectomie, boala inflamatorie pelvină, infertilitatea sau nașterea prematură în cazul femeilor însărcinate.
Tratamentul se prescrie de către medicul ginecolog, după ce stabilește diagnosticul. În funcție de tipul infecției, acesta poate recomanda:
Antibiotice pentru tratarea infecțiilor bacteriene, dar și pentru gonoree, chlamydia sau tricomoniază. Pot fi atât sub formă de antibiotice orale, cât și sub formă de cremă sau unguent ce se aplică la nivelul vaginului.
Medicamente antivirale în cazul herpesului genital. Nu vor vindeca virusul, căci acesta rămâne în corp după infectare, dar vor ajuta la vindecarea excrescențelor.
Creme și unguente pentru ameliorarea simptomelor.
Tablete antifungice care se aplică local pentru tratarea infecțiilor micotice.
Infecțiile vaginale fungice sunt mai frecvente în timpul sarcinii din cauza nivelului crescut de estrogen care duce la modificarea pH-ului vaginal și a echilibrului intim. Este foarte important tratamentul în astfel de cazuri, fiindcă infecția poate cauza complicații și pentru bebeluș (inclusiv nașterea înainte de termen sau după).
În general, sunt contraindicate tratamentele orale sau sub formă de ovule cu acid boric, așa că viitoarelor mămici li se recomandă medicamentele locale.
Infecțiile vaginale fungice ocazionale pot fi tratate cu medicamente ce se eliberează fără prescripție medicală. Însă pentru pacientele care au o imunitate slăbită, tratamentul oral nu este întotdeauna eficient și medicul va recomanda tratamente locale.
Se numesc infecții vaginale recurente cele care apar din nou într-un interval de 60 de zile, sau de cel puțin 4 ori în același an. Pot fi necesare mai multe investigații și chiar schimbarea tratamentului astfel încât să fie prevenită o nouă recidivă.
Infecțiile vaginale micotice nu sunt infecții cu transmitere sexuală. Ele sunt cauzate de înmulțirea excesivă a ciupercilor la nivelul florei vaginale, nu de un virus. Drept urmare, în general nu se recomandă și tratarea partenerilor sexuali, iar acest lucru nici nu poate preveni reinfectarea.
Doar în cazul în care ai un partener cu risc crescut să fie purtător al unei ciuperci (ex: care nu a fost circumcis, suferă de diabet zaharat sau are imunitate slăbită), medicul îi poate recomanda să urmeze și el un tratament.

Infecțiile vaginale au la origine un dezechilibru al florei vaginale. Așa că protejarea microbiomului vaginal și evitarea tuturor agenților ce pot tulbura pH-ul intim constituie cea mai bună metodă de prevenție a infecțiilor. Poți face acest lucru prin măsuri simple cum sunt să:
Eviți dușurile vaginale, căci îți pot tulbura pH-ul natural.
Nu folosești geluri, săpunuri, spray-uri sau deodorante intime cu parfum și alergeni, ci să alegi un gel intim din ingrediente naturale cum este cel de la Enroush.
Te ștergi din față în spate după folosirea toaletei, ca să previi răspândirea germenilor către vagin.
Folosești lenjerie lejeră, respirabilă, din fibre naturale, ca să previi acumularea și menținerea umezelii și a transpirației în zona intimă.
Alegi produse de îngrijire menstruală organice cum sunt absorbantele din bumbac 100% organic de la Enroush, care nu conțin plastic, parfumuri, înălbitori sau fibre sintetice și nu îți sufocă zona intimă cu substanțe iritante.
Ai o dietă echilibrată, bogată în prebiotice și produse lactate ca să menții echilibrul microorganismelor și lactobacililor esențiali în echilibrul florei vaginale.
Eviți să iei prea multe antibiotice, căci pot crește riscul dezechilibrelor la nivelul florei vaginale.
Sursa foto: 123RF.com