Ei bine, după lungi căutări pe marele internet și conștientizări că arta, media și cultura pe care o consumăm ne schimbă și ne modelează în permanență percepția asupra frumuseții corporale - am ajuns să determinăm câteva momente importante în istoria părului pubian.
Cu siguranță cunoști deja epilarea cu zahăr, așa că n-o să-ți fie greu să empatizezi cu femeile din Egiptul Antic. Acestea practicau ceea ce se numea „sugaring” (de la sugar (en), care înseamnă zahăr) în felul următor: topeau zahărul într-o pastă pe care o foloseau să îndepărteze părul cu ajutorul unor fâșii de cârpe. Mai foloseau și lame de bronz și au fost primele care și-au epilat părul pubian în formă de triunghi deasupra vulvei.
Există un motiv pentru care nu vezi sculpturi grecești din antichitate reprezentând femei cu păr pubian (ai observat că toate sunt fără păr?) Pentru că aparent, trendul de a nu avea păr deloc acolo jos era în vogă în Grecia antică, iar femeile pur și simplu își smulgeau firele de păr pubian unul câte unul. Au!
Să fii femeie în Italia secolului 16 nu era ceva simplu… Mulți cercetători numesc perioada Renașterii „epoca de aur a epilării” și pe bună dreptate. În perioada aceea, a avut loc o explozie de rețete pentru a îndepărta părul corporal - destinate doar femeilor - și pentru alte ritualuri de înfrumusețare, din care unele erau chiar periculoase. Într-o „carte de secrete” din 1532, găsești rețeta următoare:
„Cum să îndepărtați sau să pierdeți părul de pe orice parte din corp:
Fierbeți o soluție compusă dintr-o halbă de arsenic și a opta parte dintr-o halbă de var viu. Mergeți la o baie sau într-o cameră fierbinte și aplicați soluția peste zona de depilat. Când pielea se simte fierbinte, spălați-vă rapid cu apă caldă, astfel încât carnea să nu se desprindă. " (sursa)
În 1880, King Camp Gillette a lansat strămoșul aparatului convențional de ras pe care îl cunoaștem azi. Câțiva ani mai târziu, în 1915, a lansat și primul aparat de ras pentru femei (1915), Decolteul Milady, într-un ambalaj de catifea roz.
În anii 70 și 80, „părul în exces însemna virilitate și lubricitate (...) și mulți artiști masculini purtau mustăți, păr la subraț și pe piept, dar și femeile aveau păr la subraț și păr pubian" (sursă). A fost epoca părului pubian natural. În aceeași perioadă se derulau proteste pentru drepturile omului și autonomia asupra propriului corp, practic moda „tufișului” și a părului corporal făcea parte din schimbările politice și culturale ale vremii.
Sursa foto: Pexels.com/cliff-booth
Începutul anilor 2000 a fost momentul perfect pentru experimente în coafarea și îngrijirea părului pubian. Femeile au început să exploreze noi tendințe de modă care au mers „mână în mână” cu existența sau lipsa părului de pe corp: slipul brazilian, blugii cu talie joasă. Toate împreună cu standardele de frumusețe din ce în ce mai nerealiste. În același timp, noi mișcări (hipsterii - sau noii hippie) au apărut tocmai pentru a nu se conforma normelor, la fel ca în anii ’70.
Până la urmă, e sau nu o idee bună să-ți epilezi părul pubian? Ar trebui să-l lași să crească? Încărunțește părul pubian? Și cât de mult păr e normal pentru o femeie?
Răspunsurile pot fi extrem de diferite și foarte personale, în funcție de propriile tale preferințe și de obiceiurile tale de îngrijire. Dar un lucru este sigur: îngrijirea părului pubian este o formă de iubire de sine.
Sursa foto: Pexels.com/cliff-booth