Ți s-a spus că ai un fibrom uterin în urma unui control ginecologic de rutină, sau suspectezi că ai unul? Fibroamele uterine reprezintă cea mai frecventă afecțiune tumorală necanceroasă la nivel ginecologic și pot să apară la orice vârstă.
Nu te speria, majoritatea nu duc la complicații grave. Pentru fibroamele mici care nu provoacă simptome, nici nu este nevoie de tratament. Dar e important să fie ținute sub observație prin vizite periodice la medicul ginecolog, pentru a începe tratamentul din timp atunci când este necesar. Citește articolul și află ce cauzează fibroamele, care sunt simptomele și ce tratamente există.
Fibromul uterin este o excrescență necanceroasă care apare la nivelul uterului. Este o tumoare benignă alcătuită din țesut fibros și mușchi și se dezvoltă în interiorul sau în jurul uterului, de obicei de-a lungul vieții reproductive. Nu e cancer, și aproape niciodată nu se transformă într-o formațiune canceroasă.
Denumit și miom, sau leiomiom, fibromul provoacă o creștere la nivelul peretelui uterin, fie integral sau pe o anumită porțiune. Dimensiunile sale pot fi atât de mici încât să fie invizibile pentru ochiul liber, sau pot ajunge să depășească dimensiunile unui grapefruit.
Majoritatea femeilor nici nu știu că au un fibrom uterin, și află doar în urma unui consult ginecologic de rutină, pentru că nu prezintă simptome. Conform statisticilor, simptomele apar doar la 1 din 3 femei.
Fibromul uterin este cea mai frecventă afecțiune ginecologică tumorală necanceroasă. Afectează aproximativ 40% dintre femeile care au între 35 și 50 de ani, dar până la 80% dintre femei au cel puțin un fibrom de-a lungul vieții.
În general, fibroamele nu apar la pubertate sau înainte de prima menstruație, așa că fetele care încă nu și-au început ciclul menstrual nu sunt, de regulă, afectate. De asemenea, fibroamele apar mai puțin frecvent la femeile aflate la menopauză.
Fibroamele uterine pot crește ca formațiuni singulare, sau în grupuri. Dimensiunile lor pornesc de la 1 mm și pot ajunge să măsoare peste 20 cm în diametru. Aceste excrescențe pot fi localizate în peretele uterin, în cavitatea principală sau pe suprafața exterioară. În funcție de toți acești factori, există mai multe tipuri de fibroame uterine:
Acest tip de fibrom crește sub mucoasa interioară a uterului și se dezvoltă în cavitatea uterină. Din cauza localizării sale, fibromul submucos poate duce la sângerări menstruale abundente, dureri pelvine și complicații în timpul sarcinii, inclusiv avort spontan sau infertilitate.
Fibromul subseros se dezvoltă sub căptușeala suprafeței exterioare a uterului. Acesta crește în pelvis și poate ajunge la dimensiuni destul de mari.
Fibroamele intramurale reprezintă cel mai frecvent tip de fibroame uterine. Ele cresc în peretele muscular al uterului și pot provoca sângerări abundente la menstruație, dureri pelvine și de spate, tulburări urinare și digestive sau probleme de fertilitate.
Fibromul uterin intraligamentar, sau cervical, apare foarte rar. Acesta crește la nivelul colului uterin și al ligamentelor care susțin uterul.
Nu se cunosc cauzele exacte care duc la dezvoltarea fibroamelor uterine, însă medicii consideră că estrogenul și progesteronul ar putea avea un rol. Acest lucru poate explica de ce fibroamele apar de obicei la femeile care au ajuns la vârsta reproductivă, și nu la adolescente.
Conform studiilor, nivelurile hormonale ridicate (precum cele din timpul sarcinii) au fost asociate cu creșterea fibroamelor, pe când nivelurile hormonale scăzute au fost corelate cu micșorarea lor.
De asemenea, au fost identificați mai mulți factori de risc pe care ți-i explicăm mai jos.
Datorită impactului estrogenului și progesteronului asupra dezvoltării fibroamelor, femeile sunt mai predispuse să fie afectate în perioada fertilă. De asemenea, predispoziția poate crește în funcție de:
Femeile care au în familie rude cu fibroame uterine pe linie maternă sunt mai predispuse să fie afectate.
De asemenea, riscul de apariție a mioamelor este mai crescut la femeile din rasa negroidă. Prin comparație, aproximativ 50% dintre femeile de culoare au fibroame asimptomatice, în timp ce doar 25% dintre femeile albe sunt afectate.
Supraponderabilitatea este un alt factor care poate crește riscul de apariție a fibroamelor uterine.
În cele mai multe cazuri, fibroamele uterine nu provoacă niciun simptom. Femeile asimptomatice nici nu au vreo idee despre aceste excrescențe până în momentul în care sunt detectate la un control ginecologic de rutină.
Totuși, aproximativ 1 din 3 femei cu fibroame uterine prezintă și simptome. Printre cele mai frecvente simptome provocate de aceste formațiuni se numără:
Tulburări urinare sau intestinale
În general, medicul ginecolog depistează aceste excrescențe în timpul examenului pelvin, la un consult de rutină sau în urma suspiciunilor create de simptome precum sângerările menstruale abundente.
Odată identificate, se pot face mai multe investigații pentru confirmarea diagnosticului de fibrom uterin și stabilirea mai exactă a dimensiunilor sale:
Atunci când fibroamele uterine sunt foarte mici și nu cauzează niciun fel de probleme, este posibil să nu fie necesar tratamentul. Se recomandă doar ținerea sub observație a pacientei prin controale ginecologice regulate, și o abordare expectativă care are la bază ideea că dimensiunea fibroamelor uterine scade după menopauză.
În cazul în care fibroamele nu sunt mici, sau produc diferite simptome, tratamentul se va acorda în funcție de cât de multe și de mari sunt formațiunile, unde sunt localizate, cât de grave sunt simptomele, ce vârstă are pacienta și dacă își dorește sau nu să rămână însărcinată.
În funcție de simptome, medicul poate recomanda tratament medicamentos hormonal sau nonhormonal.
Pentru durerea și disconfortul abdominal provocat de fibroame, se recomandă analgezice. În cazul anemiei provocate de sângerări menstruale abundente, sunt recomandate suplimentele cu fier.
Atunci când fibroamele cauzează simptome mai severe, precum sângerările abundente la menstruație și între menstre sau durerile menstruale puternice, se pot recomanda tratamente hormonale precum anticoncepționalele. Acesta vizează hormonii care influențează ciclul menstrual, respectiv estrogenul și progesteronul.
Se pot prescrie antagoniști ai hormonului natural de eliberare a gonadotropinei (GnRH) pentru reducerea dimensiunii fibroamelor înainte de o intervenție chirurgicală, pentru a facilita îndepărtarea acestora. Este un tratament temporar, nu permanent, pentru că fibroamele încep să crească din nou după încetarea administrării.
Tratamentul chirurgical este metoda principală de tratare a fibroamelor uterine, și se recomandă când mărimea fibroamelor duce la constipație sau alte complicații, când apar sângerări abundente și anormale, ori când pacienta nu poate rămâne însărcinată sau pierde sarcina în rânduri repetate.
În funcție de tipul de intervenție asupra fibroamelor, medicul poate realiza o:
Fibroamele uterine nu duc la complicații grave, în cele mai multe dintre cazuri. Însă atunci când apar, cele mai frecvente complicații sunt durerea insuportabilă, umflarea abdomenului și a zonei pelvine, sângerarea excesivă care duce la anemie și, extrem de rar, infertilitatea.
Fibroamele uterine rareori provoacă probleme de fertilitate. Majoritatea femeilor pot rămâne însărcinate fără nicio problemă chiar și având fibroame uterine.
Dacă fibroamele afectează sau nu capacitatea de a rămâne însărcinată, depinde foarte mult de localizarea excrescențelor. Dacă sunt localizate în cavitatea uterină, atunci da, pot cauza infertilitate. La fel și în cazul femeilor cu o vârstă mai înaintată care au mai multe fibroame.
Dar atunci când formațiunile apar către exteriorul uterului, ele nu sunt asociate cu probleme de fertilitate atâta timp cât dimensiunea lor nu depășește 10-15 cm.
Conform cercetărilor, majoritatea femeilor pot rămâne însărcinate și pot duce sarcina la termen fără complicații, chiar și având fibroame uterine. Totuși, există un risc mai ridicat de avort spontan, oprire din evoluție a sarcinii sau naștere prematură la femeile care au cel puțin un fibrom uterin cu dimensiuni de peste 5-6 cm.
Tratamentul fibroamelor înainte de concepție depinde de localizarea, dimensiunea și simptomele provocate de aceste formațiuni.
Dacă nu provoacă simptome, tratamentul constă în supraveghere și controale regulate.
Dacă provoacă simptome, atunci se pot recomanda tratamente medicamentoase și intervenții chirurgicale precum miomectomia, care nu implică îndepărtarea uterului.
Sarcina este posibilă după miectomie, dar pacientelor li se recomandă să aștepte vindecarea completă în urma intervenției.
Nu s-a stabilit un interval de timp standard care ar fi optim, însă durează în medie 3 luni ca peretele uterin să se refacă în totalitate. Este universal acceptat că sarcina ar trebui evitată în această perioadă. TImpul de vindecare diferă pentru fiecare pacientă, dar poate ajunge chiar și la 6-12 luni în funcție de cum a decurs operația.
Uneori, medicul poate recomanda nașterea prin cezariană pentru sarcinile obținute după o miomectomie.
La momentul actual nu există dovezi științifice legate de prevenirea fibroamelor uterine. În general ele nu pot fi prevenite, însă riscul apariției lor poate fi redus prin:
Controalele ginecologice regulate sunt esențiale pentru a depista fibroamele timpuriu. În cazul formațiunilor mici, stabilește cu medicul un plan pentru a le ține sub observație.
Încă mai ești îngrijorată sau ai rămas cu întrebări după ce ai parcurs toate informațiile despre fibroamele uterine? Nu ești singură. Mai jos am adunat cele mai frecvente întrebări despre cum apar, cât de repede se dezvoltă și cum pot evolua aceste formațiuni, împreună cu răspunsuri simple și clare care te vor ajuta să înțelegi totul mai bine și să te simți mai informată.
Da, uneori fibroamele se pot micșora de la sine, mai ales după menopauză, când nivelul hormonilor scade în mod natural. Dar acest proces poate dura ani de zile, iar unele fibroame pot crește în absența tratamentului și pot provoca simptome severe, așa că este important ca medicul să le monitorizeze constant.
Fibroamele apar cel mai frecvent la femeile cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani. Aproximativ 40% dintre acestea sunt afectate. Dezvoltarea fibroamelor este asociată cu nivelurile hormonale, în special estrogen și progesteron, care sunt mai crescute în această perioadă a vieții.
Se întâmplă extrem de rar ca fibroamele uterine să devină canceroase. Ele sunt aproape întotdeauna formațiuni benigne, iar transformarea lor în cancer este foarte improbabilă. Dar tocmai de aceea este important să fie ținute sub observație de către medic pentru a exclude alte afecțiuni.
Ritmul și modul în care fibroamele evoluează diferă pentru fiecare pacientă. Unele fibroame se dezvoltă lent, de-a lungul mai multor luni sau ani. Altele cresc mai rapid, mai ales în perioade cu niveluri hormonale crescute, cum este sarcina. De aceea, controalele regulate sunt esențiale.
Unele femei folosesc remedii naturiste pentru a gestiona simptomele, dar eficiența lor nu este dovedită științific. Orice tratament alternativ trebuie discutat cu medicul înainte, pentru a evita agravarea afecțiunilor deja existente sau întârzierea unei intervenții medicale necesare.
Da! Majoritatea femeilor care au fibrom uterin pot rămâne însărcinate și pot duce sarcina la termen fără complicații. Însă există și cazuri în care fibroamele afectează fertilitatea sau cauzează complicații în sarcină, în funcție de mărimea și localizarea lor.
Da, există posibilitatea ca fibroamele să reapară după operație, mai ales dacă uterul nu a fost îndepărtat, de exemplu în cazul miomectomiei. Recidiva depinde de vârstă, dezechilibre hormonale și de tipul de intervenție realizată.
Intervenția chirurgicală este recomandată când fibromul provoacă simptome severe precum sângerări abundente la menstruație sau între menstruații, dureri persistente sau senzația puternică de presiune asupra organelor din zona abdominală.
Sursa foto: Pexels.com