Dacă ai adus recent pe lume un bebeluș, sigur ai auzit de “baby blues”, acea stare de anxietate și încărcare emoțională din primele 1-2 săptămâni postpartum. Dar dacă sentimentele de neliniște persistă, și ești tot mai apăsată de stări negative pe zi ce trece, nu îți ignora emoțiile în speranța că “trec de la sine”.
Depresia postnatală este o condiție reală care afectează aproximativ 1 din 5 mămici și 1 din 10 tătici și care, dacă este ignorată, poate continua luni de zile și se poate agrava. Uite ce trebuie să știi despre cauzele depresiei postpartum, cât durează și ce poți face în astfel de situații.
Depresia postnatală (sau postpartum) este o formă de depresie pe care o trăiesc persoanele care au devenit recent părinți. Aceasta începe de obicei în primele săptămâni sau luni de la venirea pe lume a bebelușului, dar se poate declanșa oricând până când acesta împlinește un an. Simptomele diferă de la o persoană la alta, și pot ajunge de la o tristețe ușoară până la o depresie care împiedică desfășurarea oricărei activități.
Spre deosebire de “baby blues”, acea anxietate și teamă care afectează aproximativ 3 din 10 femei în primele 7-10 zile de după naștere, depresia postpartum continuă pentru mai mult de două săptămâni de la naștere și, în lipsa tratamentului, chiar luni de zile. Conform statisticilor, aproximativ una din 7 până la 10 mămici cu baby blues dezvoltă în continuare depresie postnatală.
Nu s-a stabilit o cauză exactă pentru depresia postpartum, dar există un cumul de factori care pot contribui la declanșarea tulburării:
Deși nu s-au găsit cauzele exacte, au fost identificați anumiți factori genetici, psihosociali și biologici asociați unui risc mai ridicat de depresie postnatală.
Există o serie de factori biologici care apar imediat după naștere și pot influența starea emoțională a mamei. Unul dintre aceștia îl constituie fluctuațiile hormonale, în special scăderea nivelului de estradiol și creșterea concentrației serice a prolactinei. Astfel de modificări cresc riscul declanșării depresiei postnatale.
De asemenea, scăderea bruscă a concentrației serice de cortizol împreună cu eliberarea de citokine postpartum provoacă un răspuns inflamator imun al corpului, iar acest lucru poate afecta negativ sănătatea psihică a proaspetei mămici.
Sunt mai multe ipoteze conform cărora există și anumiți factori genetici care contribuie la declanșarea depresiei după naștere. Una dintre ele este că depresia în primele două luni postpartum poate să apară din cauza polimorfismului genei care transportă serotonina. Conform studiilor, genele de serotonină și oxitocină au cea mai strânsă legătură cu depresia postpartum.
Altă ipoteză este că predispoziția la depresie postnatală apare din cauza sintezei de corpi antitiroidieni determinată de răspunsul imun al corpului, scăderea nivelului de endorfine și insulină din sânge.
Vorbim aici despre mediul în care trăiește mama după naștere și toți factori sociali și psihologici implicați. În această categorie se regăsesc relația problematică cu partenerul, lipsa ajutorului și a sprijinului din partea familiei și/sau a prietenilor, conflictele sau violența domestică din relație, până și provocările financiare care vin odată cu responsabilitatea de a crește un copil.
Alți factori psihosociali care contribuie la declanșarea depresiei postpartum pot fi nașterea dificilă, nașterea în urma unei sarcini nedorite, sau chiar traumele emoționale sau fizice suferite în copilărie.
Unele mame pot simți disconfort când își alăptează copilul la sân, sau pot simți că acest lucru le cauzează un stres psihic mai ales dacă urmează anumite recomandări stricte și restrictive privind alimentația în alăptare. În astfel de cazuri, hrănirea exclusivă la sân până la 6 luni sau chiar continuarea alăptării după diversificare, poate contribui la declanșarea depresiei postnatale.
Perioada de după naștere este una plină de provocări. Corpul se reface, dar procesul nu este instant. Pe lângă sângerarea postpartum, proaspetele mămici se pot confrunta cu disconfort în zona intimă sau dureri în urma operației de cezariană, incontinență urinară, constipație, hemoroizi sau alte complicații mai grave.
Toate aceste lucruri pot avea un impact puternic asupra stării emoționale. De aceea, îngrijirea postpartum este deosebit de importantă atât pentru sănătatea psihică a mamei cât și pentru recuperarea cât mai eficientă a organismului.
Din punct de vedere al sănătății emoționale, este nevoie de odihnă, răbdare cu propriul corp și de sprijinul apropiaților. În egală măsură contează ritualul de îngrijire pentru sine, pentru care se recomandă produse naturale și blânde care susțin refacerea, cum sunt produsele menstruale 100% organice și produsele de igienă doar din ingrediente pure.
Ca orice tulburare psihologică, depresia postpartum se manifestă diferit pentru fiecare persoană. Simptomele, dar și intensitatea lor, sunt trăite în funcție de experiențele fiecărei paciente. În formele severe, se poate ajunge până la dispariția motivației și a abilității de autoîngrijire și de îngrijire a bebelușului, sau chiar la gânduri de suicid.
După declanșarea depresiei, cele mai frecvente simptome includ:
Depresia postpartum poate începe încă din primele săptămâni sau luni după naștere. Dar chiar dacă totul pare în regulă la început, aceasta se poate declanșa oricând până copilul împlinește vârsta de un an.
Adesea din cauză că tulburarea se instalează treptat, multe femei nu-și dau seama că suferă de depresie postpartum. Uneori, aceasta se poate ameliora de la sine. Însă nu se recomandă ignorarea semnalelor și simptomelor cu gândul că “nu e nimic, o să treacă”, pentru că de multe ori nu este așa – chiar dacă relația cu partenerul nu este problematică și mămica are parte de sprijinul familiei.
Fiecare pacientă își trăiește sentimentele din perioada postnatală în mod diferit, și multe dintre femei au nevoie de ajutor specializat pentru a depăși această perioadă. Câteva semne că este necesar ajutorul unui specialist includ:
Depresia poate părea un diagnostic înspăimântător, însă există profesioniști care au competența și cunoștințele necesare pentru a oferi ajutor specializat astfel încât această perioadă să poată fi depășită. Tratamentul depresiei postpartum poate consta în:
În cazurile severe sau când alte abordări nu au avut rezultate, medicul poate recomanda un tratament cu medicamente antidepresive. Însă acestea trebuie administrate cu precauție, doar conform indicațiilor specialistului.
În general, primul tratament recomandat în cazul depresiei postnatale este participarea la un curs de self-help sau la ședințe de psihoterapie cognitiv-comportamentală. Avantajul acestora este că nu afectează bebelușul alăptat la sân cu potențiale efecte adverse ale medicamentelor antidepresive.
Terapia este urmată inițial pe parcursul a 12-16 săptămâni pentru a învăța despre gestionarea stărilor emoționale, după care se poate adapta în funcție de evoluția fiecărei paciente.
Contrar miturilor populare, depresia nu este o problemă care va trece curând de la sine. Spre deosebire de baby blues, depresia postnatală poate continua pe parcursul anilor și, fără tratament, poate dezvolta complicații serioase:
Există o mulțime de mituri cu privire la depresia postpartum, începând cu cel conform căruia această boală nu există. Ele pot duce la sentimente de vinovăție și la ignorarea simptomelor, lucruri care pot avea consecințe grave. De aceea este important să fii informată corect și cât mai bine cu privire la acest subiect, mai ales dacă recent ai devenit sau curând urmează să devii mămică.
Unde există mituri există și o mulțime de întrebări, iar noi ne dorim să nu rămâi cu neclarități în urma acestui articol. Așa că vom încheia cu răspunsuri clare la cele mai frecvente întrebări cu privire la depresia postnatală.
Nu există o metodă care să garanteze prevenția depresiei postnatale, dar există lucruri pe care le poți face pentru confortul tău psihic și emoțional, care pot scădea predispoziția la această afecțiune.
Unul dintre acestea este să nu ignori semnalele pe care corpul ți le trimite și să discuți cu medicul încă de la primele simptome, chiar dacă par nesemnificative. Ține cont că depresia se agravează treptat, și poate începe cu trăiri de o intensitate mai redusă.
De asemenea, nu ezita să ceri ajutorul apropiaților atunci când ai nevoie de susținere și odihnă. Nu trebuie să treci singură prin toate provocările doar pentru că ești mamă, și nu înseamnă că ești mai puțin preocupată de bunăstarea bebelușului dacă soliciți ajutor. Este nevoie să ai grijă de tine mai întâi ca să îi poți avea grijă mai apoi și de cel mic.
Există și lucruri pe care le poți face încă din timpul sarcinii care să te ajute să fii bine după naștere, cum ar fi adoptarea unui stil de viață sănătos și activ, dar și participarea la cursuri prenatale.
Depresia postnatală poate dura luni sau chiar ani, mai ales în lipsa tratamentului. Se poate declanșa oricând până la vârsta de un an a bebelușului, dar asta nu înseamnă că te vei vindeca după ce acesta împlinește 1 an. Trăirile fiecărei persoane sunt diferite, și durata depresiei variază în funcție de propriile sentimente, de factorii de mediu și de tratamentul folosit.
Nu doar mamele suferă de depresie postpartum. Afecțiunea se poate manifesta la orice persoană care a intrat recent în rolul de părinte, inclusiv la tătici. Conform statisticilor, depresia postnatală afectează 1 din 5 mame și 1 din 10 tați. Chiar și părinții surogați sau adoptivi se pot confrunta cu acest tip de depresie.
“Baby blues” se manifestă ca o teamă sau anxietate în primele 7-10 zile după naștere, care dispare în cel mult două săptămâni. Depresia postpartum se poate declanșa oricând în primul an de la venirea pe lume a bebelușului, și poate dura mai mult de două săptămâni, chiar luni sau ani, cu posibile complicații serioase în lipsa ajutorului specializat.
Da, relația cu bebelușul poate suferi când mama suferă de depresie postpartum, din mai multe motive. Dificultatea de conectare și de creare a unui atașament emoțional față de cel mic, pierderea interesului pentru a petrece timp cu el sau îngrijorarea constantă în legătură cu el sunt câteva dintre simptomele depresiei postpartum care au impact negativ asupra relației cu cel mic.
Dar în același timp, depresia poate afecta capacitatea mamei de a se îngriji pe sine și de a-și îngriji bebelușul, ceea ce poate reprezenta un pericol chiar și pentru sănătatea copilului.