Vaginita atrofică este o acțiune inflamatorie care afectează multe femei, și nu de puține ori o face în tăcere, împreună cu o presiune emoțională copleșitoare. Dar nu este nimic rușinos sau stânjenitor, ci un proces natural care se întâmplă fie odată cu vârsta, fie în urma unor tratamente care provoacă fluctuații hormonale.
Dacă te confrunți cu acest disconfort în zona intimă, este important să știi că nu ești singură și că există soluții. În acest articol îți explicăm ce este atrofia vaginală, cum apare și cum o poți trata, pentru a te ajuta să înțelegi schimbările care au loc în corpul tău și să treci mai ușor peste ele.
Vaginita atrofică este o formă de sindrom genitourinar, care apare în urma scăderii nivelului de estrogen asociată cu menopauza și cu anumite tratamente.
Estrogenul este un hormon feminin primar care susține elasticitatea și sănătatea țesutului vaginal. Când cantitatea de estrogen din organism scade, țesuturile vaginale devin rigide, uscate, se subțiază și se inflamează. Această afecțiune poartă denumirea de vaginită atrofică, sau atrofie vaginală, și provoacă disconfort, durere în timpul actului sexual și chiar sângerări vaginale.
Scăderea nivelului de estrogen din corp este principala cauză a vaginitei atrofice. Există mai mulți factori care pot determina această fluctuație.
Menopauza este fenomenul cel mai frecvent asociat cu scăderea nivelului de estrogen și cu apariția vaginitei atrofice. Este o perioadă normală din viața oricărei femei, care începe să se instaleze de la vârsta de 40-55 de ani, și care înseamnă încetarea funcției ovariene și a menstruațiilor.
De-a lungul vieții reproductive, ovarele sunt cele care secretă estrogen și progesteron, hormonii sexuali feminini. La menopauză, acestea încetează în mod natural să mai producă hormoni, motiv pentru care nivelul de estrogen scade și poate duce la subțierea țesuturilor vaginale.
Femeile care suferă de vaginită atrofică din cauza scăderii nivelului de estrogen după menopauză se confruntă cu uscăciune vaginală, dispareunie, și chiar scurgeri sau sângerări vaginale ușoare care necesită folosirea absorbantelor zilnice.
Funcția ovariană poate înceta din cauze naturale cum este menopauza, dar și ca rezultat al unor tratamente și intervenții. Ovarectomia este o astfel de procedură.
Ovarectomia reprezintă îndepărtarea chirurgicală a ovarelor, care pot fi recomandată pentru tratarea chisturilor ovariene, gestionarea endometriozei sau chiar prevenția cancerului ovarian. Fără ovare care să producă în continuare estrogen, nivelul acestuia în organism scade și poate declanșa vaginita atrofică.
Chimioterapia țintește spre celulele canceroase, însă poate afecta și celulele sănătoase de la nivelul ovarelor, lucru care poate inhiba producția de estrogen. În mod asemănător, terapia hormonală pentru cancerul de sân poate reduce nivelul de estrogen și poate bloca receptorii pentru a încetini creșterea celulelor canceroase.
Ambele tipuri de tratament împotriva cancerului au ca rezultat scăderea cantității de estrogen din organism și pot duce la pierderea elasticității și uscarea țesutului vaginal.
Alăptarea la sân stimulează corpul să secrete cantități mai mari de prolactină. Dar nivelul crescut de prolactină poate împiedica ovulația și secreția de estrogen, determinând scăderea temporară a nivelului său în organism.
Există și alte tratamente asociate frecvent cu atrofia vaginală. Anumite medicamente, cum sunt cele pentru endometrioză sau fibrom uterin, suprimă secreția de estrogen sau îi blochează efectele, iar acest lucru poate duce la uscarea mucoasei vaginale și la atrofie vaginală.
Insuficiența ovariană este o afecțiune care constă în pierderea prematură a funcției ovariene și în apariția simptomelor asociate cu menopauza, înainte de vârsta de 40 de ani. Pe scurt, ovarele nu produc cantități suficiente de estrogen și progesteron pentru a susține ciclul menstrual, lucru care duce la apariția infertilității și a atrofiei vaginale.
Amenoreea înseamnă absența menstruației și poate fi o cauză indirectă a vaginitei atrofice. Aceleași afecțiuni care provoacă amenoreea, precum antrenamentele fizice excesive și anorexia, pot determina și scăderea nivelului de estrogen responsabilă pentru atrofia vaginală.
Nivelul ridicat de glicemie asociat diabetului necontrolat favorizează inflamația și afectează circulația sangvină, devenind o posibilă cauză pentru pierderea elasticității țesutului vaginal. În plus, diabetul crește riscul de infecții vaginale care pot amplifica și mai mult disconfortul intim.
Stresul cronic afectează echilibrul întregului organism, inclusiv echilibrul hormonal și nivelul de estrogen. Perioadele prelungite de stres duc totodată la tensiune musculară și la pierderea lubrifierii vaginale naturale. Toate aceste modificări pot agrava simptomele atrofiei vagiale.
Medicamentele antidepresive sunt cauze frecvente ale uscăciunii vaginale. Depresia în sine poate afecta nivelurile hormonale și poate reduce dorința sexuală, agravând disconfortul specific atrofiei.
Deoarece fluctuațiile hormonale constituie principala cauză a vaginitei atrofice, factorii de risc sunt în general aceia care pot afecta negativ secreția de estrogen și sănătatea vaginală:
Vaginita atrofică este caracterizată de subțierea și uscarea țesutului vaginal, de pierderea elasticității și apariția inflamației. Toate aceste modificări se manifestă prin simptome ca:
În lipsa diagnosticului corect și a tratamentului, simptomele vaginitei atrofice se agravează și pot duce la diferite complicații:
Medicul ginecolog poate diagnostica vaginita atrofică pe baza simptomelor și a unui examen pelvian care permite observarea semnelor de atrofie la nivelul vaginului și cervixului: roșeață, inflamație, uscăciune, decolorarea vaginului, microleziuni în apropierea orificiului vaginal, un canal vaginal îngustat și dimensiuni micșorate ale labiilor.
Pentru confirmarea diagnosticului, setul complet de investigații poate cuprinde:
Medicul poate prescrie atât tratamente hormonale, cât și tratamente non-hormonale pentru gestionarea atrofiei vaginale. Scopul lor este să redea elasticitatea și lubrifierea naturală a țesutului vaginal pentru a ameliora simptomele și a reduce disconfortul.
Terapia locală tratează simptomele vaginitei atrofice fără a crește nivelul de estrogen din sânge. Acești estrogeni topici pot fi sub formă de:
Terapia sistemică cu estrogeni poate fi administrată sub formă de pilule, gel, creme, spray-uri sau plasturi, și constă în eliberarea estrogenului în sânge pentru a fi distribuit mai departe în întregul organism.
Medicii recomandă acest tratament femeilor care se confruntă cu mai multe simptome ale menopauzei, inclusiv bufeuri, tulburări de somn și schimbări de dispoziție.
Lubrifianții și loțiunile hidratante sunt tratamente non-hormonale, recomandate femeilor care se confruntă cu atrofie vaginală cu scopul de a reduce uscăciunea și a hidrata țesutul vaginal.
Lubrifianții naturali pe bază de apă hidratează, reduc fricțiunea în timpul penetrării și previn microleziunile care provoacă sângerări, în timp ce loțiunile hidratante pot fi aplicate în mod regulat pentru a susține umiditatea vaginală.
O altă opțiune de tratament non-hormonal și non-invaziv ar putea fi rejuvenarea vaginală cu laser. Aceasta stimulează producția de colagen folosind energia laser, care ajută la regenerarea țesutului vaginal și îi îmbunătățește elasticitatea. Însă la momentul actual nu există suficiente cercetări pe termen lung pentru a stabili eficacitatea acestui tratament în cazul atrofiei vaginale.
Rejuvenarea vaginală cu Plasmă Bogată în Trombocite (PRP), denumită și terapia VAMPIR, presupune injectarea de trombocite și factori de creștere extrași din propriul sânge, fără alte substanțe adăugate. Tratamentul se poate efectua în scop terapeutic în cazul atrofiei vaginale, și poate stimula neovascularizația (formarea unor noi vase de sânge) și regenerarea mucoasei vaginale.
În situația în care atrofia vaginală a provocat îngustarea canalului vaginal, medicul poate recomanda folosirea dilatatoarelor vaginale. Aceste dispozitive au rolul de a dilata vaginul și de a crește gradul de confort al pacientelor în timpul actului sexual. În general, se începe cu un dilatator de dimensiune mică și, pe măsură ce gradul de confort crește, este înlocuit cu dimensiuni tot mai mari.
Menopauza, încetarea funcției ovariene, scăderea nivelului de estrogen, toate acestea sunt o parte naturală și normală din viața unei femei pe măsură ce înaintează în vârstă. Sunt fenomene care nu pot fi prevenite, pentru că urmează cursul firesc al lucrurilor.
Dar există măsuri pe care le poți lua pentru a ține sub control simptomele atrofiei vaginale, pentru a preveni complicațiile și a putea duce în continuare o viață normală:
Deși vaginita atrofică este o afecțiune frecventă, de multe ori ea rămâne ascunsă și nu este discutată suficient. Însă sănătatea vaginală are o influență puternică asupra calității vieții unei femei și nu ar trebui ignorată. Mai ales în contextul unor schimbări hormonale atât de naturale cum sunt cele specifice menopauzei, este important să înțelegi cum funcționează corpul tău și cum îl poți susține.
Mai jos răspundem celor mai frecvente întrebări legate de atrofia vaginală, cauze, simptome și opțiuni de tratament pentru a continua să trăiești o viață normală și confortabilă.
Vaginita atrofică este o afecțiune comună care apare cel mai adesea după vârsta de 40 de ani. Studiile arată că afectează între 50% și 85% dintre femeile aflate la menopauză.
Deși este provocată de scăderea naturală a nivelului de estrogen, vaginita atrofică nu este un simptom normal de îmbătrânire și este important să înțelegi că există soluții și tratamente eficiente pentru ameliorarea disconfortului.
Da, vaginita atrofică poate apărea și înainte de menopauză, la femeile tinere, când există alte cauze ale scăderii nivelului de estrogen. Se poate întâmpla în timpul alăptării, în cazul unor probleme de sănătate (tulburări endocrine, diabet, depresie, insuficiență ovariană), sau în urma anumitor tratamente medicale (chimioterapie, antidepresive, ovarectomie, terapie hormonală).
Eficiența tratamentului diferă în funcție de metoda folosită. Lubrifianții și loțiunile hidratante pot ameliora disconfortul imediat, pe când tratamentele hormonale și non-hormonale locale trebuie aplicate zilnic timp de câteva săptămâni până la o ameliorare vizibilă.
Vaginita atrofică în sine nu cauzează infertilitate. Dar atunci când este provocată de scăderea nivelului de estrogen, la menopauză sau în caz de insuficiență ovariană, atrofia vaginală are loc în condițiile în care corpul nu produce suficienți hormoni sexuali și ovulația nu are loc. Iar aceste lucruri afectează în mod direct fertilitatea.
De asemenea, simptomele asociate vaginitei atrofice, precum uscăciunea, disconfortul și durerea în timpul actului sexual, pot afecta negativ viața intimă, reducând astfel frecvența actelor sexuale și șansele de concepție.
Deși scopul lor este să distrugă celulele canceroase, tratamentele oncologice pot distruge și celulele sănătoase de la nivelul ovarelor, reducând semnificativ producția de estrogen. Acest lucru poate favoriza apariția vaginitei atrofice, însă există soluții adaptate femeilor cu istoric oncologic.
Activitatea sexuală regulată poate stimula vascularizarea țesutului vaginal și lubrifierea naturală, contribuind la menținerea elasticității și întârziind astfel apariția simptomelor de atrofie.
Terapia cu laser poate stimula producția de colagen și îmbunătățirea vascularizației pentru a susține regenerarea țesutului vaginal. Ar putea fi o terapie eficientă pentru anumite femei, dar încă nu există suficiente cercetări pe termen lung cu rezultate concludente. De aceea, decizia trebuie luată întotdeauna împreună cu medicul ginecolog.
Sursa foto: Pexels.com